Aspru și neguros a fost sfârșitul de an, în care s-au amestecat, într-un iureș năvalnic, lovind din ambele sensuri, patimi, reproșuri, suspiciuni, acuzații. Mai mult sau mai puțin întemeiate, raționale sau juste, dar rostite apăsat, sentențios și vindicativ. E omenește să se mai întâmple, uneori, și așa.
Dar iarna e dusă, cu dinții ei de fier, cum spune poetul.
În urmă sunt rămase frigul, ceața și iritarea.
E primăvară, e mai. Luna florilor și a Europei. Dar, mai cu seamă, luna reconcilierii noastre. Timpul încrederii, al păcii, al dialogului și al reconstrucției. Am reușit de atâtea ori, vom reuși și acum!
Să rămânem oameni, români și europeni!
Să ne ascultăm unii pe alții, să ne întindem o mână, să ne zâmbim!
Să ne bucurăm, prieteni!
Așadar, să-i facem loc în inimile noastre și să celebrăm, cu speranță, această frumoasă și vindecătoare Primăvară de la București!