cu înțelepciunea realistului social arunc o privire aprofundată asupra societății românești în care îmi duc existența de aproape șaptezeci de ani.
am constatat că oamenii s-au născut se nasc și se vor naște cu o formă de inteligență, care poate fi inferioară, mediocră, superioară, genială, funcție de câte vieți au mai trăit anterior. toate formele de inteligență sunt infestate cu ură, cu dispreț cu invidie, cu viclenie, cu lăcomie, cu indiferență.
la baza societății se află meseriașii necalificați și cei calificați dar și o mare parte din cei care nu profesează nici o meserie precum oamenii satelor tot mai săraci de altfel. la nivelele superioare se află intelectualii de mijloc tehnicienii tehnocrații, inginerii, dascălii, medicii, serviciile de pază și ordine în vârfuri se află justițiarii edilii politicienii.
societatea românească de aproape o sută de ani este foarte coruptă, se fură continuu din fabrici, din uzine, din cooperative agricole, din ferme, din păduri din livezi, medicii pretind sume mari de bani celor bolnavi, dascălii pretind favoruri pentru o notă mai mare sau pentru meditații suplimentare, funcționarii publici pretind favoruri pentru diverse servicii, șefii pretind bani pentru ca să acorde măriri de salarii, bonusuri, prime. directorii de instituții publice cât și primarii creează contracte avantajoase pe termen nedeterminat cu firmele care oferă sume considerabile, de ordinul sutelor de mii, a milioanelor.
în hoteluri, restaurante și saloanele de înfrumusețare salariații așteaptă o recompensă considerabilă pentru serviciile făcute, oamenii de ordine pretind favoruri bănești de la infractori să nu îi trimită în arest, să închidă ochii în fața fărădelegilor cadrele bisericești prin tot felul de servicii botezuri, nunți, parastasuri, înmormântări, pretind sume din ce în ce mai mari sunt unele dintre cele mai lacome și mai viclene făpturi.
legile fundamentale ale constituției României sunt încălcate flagrant la toate nivelele societății cu preponderență de către politicieni, clasa cea mai coruptă și mai perversă. politicienii sunt tot mai ignoranți se ironizează cu vehemență, se denigrează, se desființează unii pe alții mai ales în preajma alegerilor care se petrec o dată la patru ani. puținele excepții se exclud din analiza aceasta pe care o fac cu îngrijorare, cu dezamăgire, cu multe regrete, cu strângere de inimă. știu că sunt și oameni cinstiți dar sunt tot mai puțini din nefericire, sunt insesizabili, aproape invizibili pentru a forma repere de conduită morală. sunt și mai puțini cei care sar în ajutorul celorlalți în nevoie fără să fie interesați de favoruri materiale. ca o concluzie oamenii își fură unii altora căciula fără pic de rușine sau reținere aspect care le-a intrat în reflex, în gândire în psihologie. poporul românesc majoritar este afundat într-o sărăcie adâncă, cu datorii la bănci pe care le achită din ce în ce mai greu, viața în general este o luptă continuă pentru supraviețuire, ca și cum nu ar fi destul de deplorabilă situația, infracționalitățile s-au înmulțit, s-au agravat, se petrec jafuri, tâlhării, crime, au apărut grupări de proxeneți, de pedofili, de traficanți de droguri. clasa de mijloc aproape că a dispărut, este puternic vizibilă clasa de jos foarte săracă, este tot mai impunătoare clasa de vârf a celor bogați, care s-au îmbogățit pe căi ilegale și care afișează o totală indiferență față de restul societății.
optimismul românesc cât a mai rămas a migrat în țările occidentale mai dezvoltate pentru un trai decent, modest, speranța majoritară este în agonie cu puține șanse să fie resuscitată, credința în divinitate s-a deteriorat îngrijorător, puternic pentru că și credința în justiția românească s-a redus aproape de zero.
trăim fiecare cum ne-am format, cum putem, cum ne duce mintea, intelectul, într-o societate tot mai bolnavă tot mai greu de vindecat cangrenată, cancerigenă în toate organismele vitale.