În plan spiritual, Revoluția Franceză, ca multe alte schimbări de regim, a produs un seism ale cărui unde încă ne influențează mentalitatea și exprimarea reținută față de credință. Nu e vorba, neapărat, de ghilotinarea unui principiu care a născut poporul francez prin ungerea divină a monarhului, sărmanul Ludovic al XVI-lea, ci de extrema comportamentală alimentată de o violență feroce, fără Dumnezeu! Din extrema autorității bisericești s-a trecut în partea opusă, a unui ateism cu iz de libertate. Ori, fără Dumnezeu nu ai cum să fii liber! Te ocupă partea întunecată și te domină fără drept de veto. Vedeți, revoluțiile vin cu altă ordine, idei și metode politice, nu întotdeauna potrivite evoluției unei societăți în căutarea unor noi repere. Ori Revoluția Franceză s-a afirmat prin teroare și domnia „Terorii” a luat sfârșit prin executarea lui Robespierre (el însuși un fanatic al terorii) și înlăturarea de la conducere a iacobinilor. Directoratul din 1795 până în 1799 avea să fie anticamera imperiului napoleonian. I-am citit cu entuziasm viața lui Napoleon și m-a atras spre lecturi ale evenimentelor, după documente, până la Congresul de la Viena din 1815, cu toate detaliile din culisele diplomației de atunci. În mentalul diplomatic al marilor puteri, lucrurile nu au evoluat în bine prea mult. Bun, e mult material documentar și nu intru în amănunt, revin la clivajul concepțional față de viața spirituală, de credință. S-a născut ideea unei libertăți fără Dumnezeu și asta a fost, de fapt, blestemul peste poporul francez, Europa și întreaga lume care a intrat în contact cu ideile revoluționare. Vedeți, puțini cunosc faptul că emanciparea de biserică și de credința în Dumnezeu era influența unei facțiuni atee însemnate din masoneria franceză. Aceeași care a compromis și biserica prin opulență, să-i îndepărteze pe credincioși (cum se întâmplă și în zilele noastre). Mulți masoni susțin și azi că emanciparea de sub autoritatea papală și a clerului în general a dus la afirmarea statelor moderne, laice, în măsură să ofere cetățenilor gama deplinelor libertăți. Tot masoneria a stat la baza desprinderii științei de religie, din supuși ai bisericii, cetățenii au devenit contribuabili ai statului laic. Și pe banii, munca lor, statul făcea sub Napoleon o istorie cu efect de boumerang. După strălucite victorii (Marengo, Austerlitz etc.), marea armată formată din 600000 de oameni, condusă de împărat în persoană, s-a pierdut prin gerul rusesc. Apoi a urmat un recul al operațiunilor pe câmpul de luptă, care s-au încheiat cu exilul din Sf. Elena (după pedeapsa mai blândă din insula Elba) a celui considerat mare cuceritor francez, admirat de mulți pentru isprăvile tactice, realizările legislative, politice. De aici s-a mers spre o dictatură a statului, care nu mai îndeplinea cele spuse de Rousseau: cedarea unor libertăți ale cetățeanului în schimbul protecției statului. Era o inducere eronată a libertăților cetățenești și organizare piramidală de control politico-financiar, economic (plan conceput de marea lojă franceză). Marele Orient al Franței care avea să susțină și regimurile comuniste cu același aplomb de apărător al libertăților cetățenești. Libertăți fără credință, Marele Arhitect era departe de imaginea Creatorului. Așa s-a născut minciuna asta cu statul care apără interesele, libertățile cetățenilor și astfel au apărut regimurile terorii, dictaturile militare ( alimentate de filosofiile atee, prin care se afirma ideea stupidă a “morții lui Dumnezeu”). Și atunci, Marele Arhitect cine era? Era cel care avea să conducă ostilitățile în regimurile fasciste și comuniste, adică “ cel fără Dumnezeu”. Totuși, Marele Arhitect care a dus la moartea a peste 50 milioane de oameni, contribuabili cu sângele și viața lor la planurile noilor ordini mondiale. Lumea asta împărțită în două, bogați și săraci lipiți, capitaliști și comuniști nu s-a ivit fără plan. Dar asta e o istorie strict secretă, ținută bine prin locuri bine păzite de reprezentanții Marelui Arhitect al lumii! Tot el o fi cel care i-a propus tâmplarului din Nazaret: “Dacă te închini înaintea mea, toate împărățiile lumii ți le voi da”? Ei, merg prea departe cu teoria conspirației, dar să știți că lumea asta de la Revoluția Franceză, scăpată de crucea grea a bisericii, o duce al dracului de “bine”! Asta am scris cumva motivat de un gând al Părintelui Galeriu, să prezint programul și evoluția completă, cu toate consecințele, a revoluției și ideilor de libertate fără Dumnezeu. Care e o tâmpenie, la fel de mare ca utopia comunistă. Asta e partea istoriei spirituale, opusă realității percepute la prima vedere și lectură a istoriilor politice (făcute pentru a crede în ele, doar sunt atestate științific!).