Suferința din vulg și-a însușit instinctele troglodite, gândurile ignare și elucubrațiile ridicole, a țesut o pânză de păianjen uriașă, planetară, în care a prins destinul vulgului, și a fost nevoie de Făuritor pentru a tăia pânza cu lumină laser. Făuritorul a construit vulgului niște ochelari speciali, care, dacă priveai prin ei, vedeai toate adevărurile variind de la microscopic la adevăruri de anvergură, însă vulgul s-a plictisit de adevăruri, a călcat ochelarii în picioare, și imediat minciunile, falsitățile și simulacrele, i s-au lipit de ochi, înnegurându-i.
Suferința a răcit, îmi strănuta în ochii minții, tușea încontinuu, încât nu mai puteam dormi, noaptea fiind o entitate care făcea parte din corp, iar spiritul i-a făcut transfuzie cu substanța sănătății și suferința s-a însănătoșit ; a început să cânte disonant, încât armonia a devenit depresivă, spiritul a flagelat-o și suferința a activat discordia, ce a produs desincronizări majore.
Suferința și-a pus ochelari infraroșu, pentru a vedea în întunericul corpului, a călcat pe un strat de umbre și a căzut într-o capcană pusă de spirit pentru a prinde entitățile clandestine. Negativul i-a coborât o scară, iar suferința a urcat pe ea, însă s-a izbit de pozitivul căruia Făuritorul i-a construit o aură energetică impenetrabilă. Ostracizată, suferința și-a creat propriul corp, prin care putea hălădui în voie.