1.Energia imanenței purifică corpul de eflorescențele răului și își trimite monadele energetice în oameni, într-un catharsis evolutiv.

2.Substanța neagră, uniformă a inconștientului este formată din materia viselor degenerând în coșmaruri și a iluziilor dizolvate în real, ca un fluid aglutinat de lucruri și viu.

3.Rațiunea, pe lângă rolul de obiectivare a realității, are efecte de catharsis, căci ea purifică gândurile impregnate cu mizerie existențială.

4.Cuvintele generează o vâltoare de sensuri, rotind frazele în spirale lingvistice și, circulând de la un om la altul, își fac cuib în timpan.

5.Divinul creat de materia perfecțiunii și veșniciei este absorbit de spiritul uman și intră în simbioză cu substanța rațiunii proiectată în spațiul realității.

6.Spațiul realității este umplut de conștiință iluminată de memoria spartă în amintiri evanescente, ca un caleidoscop din fațetele căruia se alcătuiește fizionomia trecutului.

7.Materia nimbată de atomi și monade creează în om imanența – esență de energie pură trasând un sistem existențial.

8.Armonia, simbioză de afecte și stări aflate în echilibru, creează stări de euforie descătușând din sine entuziasmul generator de optimism și veselie.

9.Eflorescențele gândirii stabilesc conexiuni între spirit și sine.

10.Prin introspecție și meditație, sinele se dilată și umple toate hiatusurile lăuntricului, absoarbe afecte, euri, stări și intră în osmoză cu imanența personală.