"Cele cinci regrete înainte de moarte" by: Bronnie Ware.

Zilele care au trecut, am citit o carte foarte bună.

Mi se pare doar puțin ciudat că recenzia cărții mi/a dezvăluit secretul meu cel mai intim, eu credeam că numai eu gândesc așa uneori când nu/mi dirjez gândurile sănos.

Asfel: O viață mediocră este pentru că nu îndrăzniești să dai la o parte pe accei care meritau și te/au lăsat înecat în zile și ani de amărăciune;

Deși ai spus/o de la concret la ficțiune și la obraz întodeauna.

Adevărul este că există societății care nu permite oamenilor să aibă vise.
Un fel de proprietari de vise de stat care au bântuit și îndrăznit să saboteze sistemul juridic și în ultima instanță, constituția țărilor!

Nu te mai surprinde că oamenii suportă datorii private și publice, doar pentru a simți cum este să fii o persoană privată liberă și independentă, îndatorată însă până peste cap cu răspundere, important e să te autodirijezi singur și să nu fii dirijat;

În realitate doar câțiva pot avea vise, restul se vor opri, de cei care lucrează cu date personale și drepturiile omului. Nu îi este dat oricui să aibe noroc în vise.

Tu ar trebui să/ți vezi de visele tale să ți le duci la bună îndeplinire ca să nu mori cu gândul neîmpăcat ca apoi să bântui glacial înapoi pe pământ cu tromboane și taifunurii.

Tu ar trebuie să/ți trăiești viața după pofta inimii și dorința sufletului!

Nu este un lucru atât de greu să îți permiți să fii mai fericit, pentru că bucuria este un lucru care îți aparține .
Turma,restul,ceilații nu au nimic de/a face cum tu te simți spre bucuria ta care nu este în detrimentul altora.

Fericirea este a ta: Karma ta, nu ar trebui să ascundă starea în care te afli.

Blocat în stereotipuri și rămas într-un șanț pentru a menține un sentiment fals de familii clan în siguranță.

Teama de umilire că a trebuit să te pretinzi a fi fericit cu viața, pe când de fapt doreai să râzi pe bune si să te distreazi din nou la propria ta valore.