poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-29 | |
Celor trei elemente evocate/invocate în poem li se lasă o mare libertate de a aduce în fața ochilor o scenă sau mai bine zis un evantai de scene posibile. Totuși, ele sînt dispuse într-o structură oarecum circulară:
în care elementele sînt polarizate și orientate preferențial unul către altul. Declanșat de rochia de in, gîndul se lămurește doar prin mijlocirea vîntului. Și asta nu recurgînd la demersuri raționale, la verbalizare organizată discursiv, ci rămînînd calchiat pe simțirea care iradiază din ființa lucrurilor. Există în această opțiune atît reticență și pudoare, cît și încredere în faptul că lucrurile ne cunosc dincolo de capacitatea noastră de a ne înțelege pe deplin: Mărturisit doar așa, prin prestația șugubeață a vîntului, gîndul este într-un fel mai autentic. Mai aproape de profunzimile pe care omul, din varii motive, refuză să le spovedească singur. Dar, cum îi stă bine haiku-ului, sintagma folosită știe să introducă prin cuvîntul parcă o oarecare părelnicie și prin ghicindu-mi imprecizie și ambiguitate. Blaga știe acest lucru cînd invocă norul, formațiunea cea mai amorfă și mai nestatornică printre lucrurile acestei lumi, pentru a se afla pe sine dincolo de ceea ce e dispus să destăinuiască: cari în altele răspund, cînte el ce în neștire mie însumi eu mi-ascund. În înțelesul său liric, gândul nu este compatibil cu rațiunea și cu vorbirea ci cu stihiile care-l aproximează cel mai bine, o spune cu convingere Eminescu, doar îngînîndu-l: Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, îngânându-l, Valurile, vânturile. Fluturînd rochia de in, vîntul nu face decît să îngîne gîndul, și el ambiguu al omului, în toate sensurile îngînării: imitîndu-l, împletindu-se cu el și răstălmăcindu-l. Ecou, răspuns și însoțire parodică.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate