S-au afișat rezultatele. Dezastru, calamitate, apocalipsă și catastrofă. Aceștia sunt termenii ce descriu în opinia multora situația de la examenul maturității. Mi se pare nu numai eronat, ci mai ales ipocrit. Jurnaliști și elevi ce acuză un sistem care după douăzeci de ani a deschis vag ochii. În această perioadă, corupția a dictat mersul în toată sfera învățământului. Pentru a avea o societate sănătoasă, este esențialmente, să existe o catalogare performantă și eficientă din punct de vedere apreciativ al calităților tinerilor ce se pregătesc să intre în prim plan din punct de vedere social. Această încruntare ce se află pe frunțile multora arată substanța slabă din punctul de vedere al caracterului cetățeanului român, mare sau mic. În Franța, măsurile au fost mult mai dure. Natura noastră latină, ne împinge să arătăm compătimire acolo unde nu este cazul. Trăim într-o societate în care este nevoie de personal pentru munci mai puțin diplomate. Cu procentele enorme de până la 90% din anii trecuți, era evident că nu se putea realiza o ierarhizare serioasă.
Un alt argument, pentru care procentul de anul acesta este unul aproximativ corect, este acela că mare parte din elevi nu au învățat. Degeaba, au existat pe anumite televiziuni, tendințe ca vina să fie aruncată în curtea coaliției de guvernământ. Adevărul este că mare parte din elevi sunt nepregătiți, tupeisti și ignoranți. Mare parte din elevi și-au pregătit examenul maturității în bodegi, cluburi și pe stradă. Acești tineri aruncă invective către autorii deosebiți ai literaturii române, pentru grotescul motiv că sunt nevoiți să învețe ,, prostiile " acestora. Dar texte de muzică ușoară sau de manele sunt știute de copiii patriei la perfecție. Este o măsură deosebită aceasta a eliminării furtului, cel puțin, parțial. Lipsa competiției serioase a făcut ca naivi sau beizadele să ajungă în posturi ce necesitau niște cunoștințe și abilități bine definite, ce erau deținute de niște tineri, care datorită eficienței sistemului, erau nevoiți să se mulțumească cu șomajul. Această lovitură dată furtului, este o mână ce a pătruns prin oceanul corupției spre a aduce la suprafață trupul malad al învățământului românesc.
Tot acest episod a arătat că timp de zeci de ani, în România capitalistă, s-a băgat rahatul sub preș. Și noi toți, călcam pe el, prefăcându-ne că este marmeladă. Cei ce încercau să facă o analiză serioasă erau imperios atacați cu procentele uimitoare ale străluciților copii români. Mă întreb sincer de unde această fugă de cunoaștere? Dacă stau să dau la o parte, această situație, ce-mi aduce în minte desenele cu șoarecele și pisica, realizez că statul cu ochii în carte și revolta față de notele mici, sunt invers proporționale. Ezit să mai extrag de aici evidenta concluzie.
Unul, este acela că unde nu au fost camere video, diferența față de anii trecuți a fost sensibil de mică. Așa că, din acest punct de vedere, procentajul foarte mic e de fapt mare. Este interesant de notat faptul că aceste camere video au reușit să devină instrumente ale întunericului. Dacă în alte țări tinerii se tem de eroii negativi din desene, de vrăjitoarele din miturile locale, la noi, tinerii se tem de camere. Ciudat este că la pozele din club nimeni nu a fost traumatizat de blitz, dar asta este o altă discuție. Un al doilea aspect este faptul că multe odrasle ale directorilor de licee, au luat note foarte mari. Sper să fie rezultatul aplicării bagajului apreciabil de cunoștințe al acestor copii, și nu manifestarea unui nepotism tipic românesc. Că altfel, mă gândesc la lipsa de actualitate, a proverbului: ,, așchia nu sare departe de trunchi ". Eu aș spune că în zilele naostre: ,, așchia nu sare fără ajutor de la trunchi ". Dar și asta e altă discuție.
Victoria acestor măsuri este că șmecheria românească este atacată în nucleul ei, la nivelul unde se implementează la început, la nivel juvenil. Sigur, tabloul valoric al elevilor nu este cel reflectat de situația existentă. Dar s-a făcut un prim pas către normalitate. Un om a avut curajul să atace un sistem, pe care mulți îl criticau, dar mare parte din acești moraliști se complăceau în el. Sper că aceste rezultate să aducă o schimbare în legătura, actualmente, tangențială a elevilor cu școala. Schimbarea în bine poate începe cu schimbarea mentalității unei generații, și asta îmi dă o picătură de speranță.
Mai sunt multe de spus, dar ceasul arată 23:55, și sunt obosit. Atât datorită faptului că nu am dormit bine în noaptea trecută, cât și de românism. Românismul este poate mai rău decât un atac nuclear. Românismul a îmbogățit lichele și a condamnat la foame veteranii de război. Datorită reacțiilor negative ale multor persoane la rezultatele măsurilor corecte, o să închei cu o incursiune în trecut, și o să spun că sunt semne din ce în ce mai mari că suntem un popor ingrat.