În vara acestui an semnalam cu bucurie apariția unui nou nucleu literar în Bucovina, în jurul revistei trimestriale "Obcina literară" din Horodnic-Rădăuți. Tipărirea numărului al doilea în septembrie vine să confirme seriozitatea și succesul acestui demers în condițiile în care multe din aparițiile literare de acest gen au fost, din păcate, de scurtă durată.
Sunt convinsă că se pot spune multe despre acest recipient cultural și că abordarea se poate face din multe unghiuri. Mă opresc asupra unuia singur și anume acela al utilității sale în instruirea și educarea tinerelor generații (și de ce nu, colateral – în însuflețirea lor, în motivarea intrării pe acest tărâm minunat al frumosului). E poate lucrul cel mai important în aceste vremuri de criză morală, care pare atât de adâncă și de fără ieșire.
În primul rând, cred că revista are toate calitățile necesare pentru a fi un nutritiv supliment la cel puțin două manuale de discipline umaniste: cel de literatură și cel de istorie. Partea informativă – reper declarat de la început în structura publicației – are în acest număr un și mai substanțial conținut evocator-biografic. Personalități precum boierii Flondor – al căror arbore genealogic este adânc înfipt în cultura și istoria națională, preotul Oreste Gherasim ori Nicolae Tcaciuc-Albu, scriitorul „uitat” al Bucovinei, sunt readuse la viață în paginile revistei.
„Sunt atâtea zariști și luminișuri în cartea vieții neamului nostru! Iar întoarcerea la ele e reconfortantă și rodnică, ne ridică peste beteșugurile și peisajul vulgar al zilelor de azi […] L-aș dori contaminat de acest romantism istoric pe orice tânăr din România” ne transmite, profetic, de dincolo de timp, Nicolae Tcaciuc-Albu în „Întoarcere în veacuri”, prezent cu un fragment în revistă, îndreptățindu-ne să medităm asupra ciclicității istoriei și asupra necesității existenței unor modele cu adevărat demne de urmat.
Preluând principiul hyperlink-urilor din Internet, ramificațiile pot fi parcurse mai departe, în profunzime, ele ducând către alte evocări din alte evocări, către biografii imbricate într-o structură arborescentă; sau, către cu totul alte domenii artistice: de exemplu, către vasta creație muzicală a lui Tudor, cavaler de Flondor, autor a numeroase opere, operete și vodeviluri ori către picturile lui Marian Gherasim, artist contemporan, fiu al părintelui Oreste.
Legat de contemporaneitate, există în acest număr și un bogat material dedicat unor distinși intelectuali ai zilelor noastre, cu o prodigioasă activitate editorială, cum ar fi bucovinenii Petru Bejinariu, Gheorghe Schipor, Tiberiu Claudiu Cosovan sau Lucreția Berzințu din Iași. Una dintre cărțile prezentate în revistă se numește de altfel „Educație și identitate” ceea ce spune deja foarte mult despre latura formativă a acestui demers. Profesorul Gh. Dolinski, care o aduce în discuție, o recomandă chiar spre lectură tuturor cadrelor didactice dar și elevilor, părinților de elevi și viitorilor părinți.
Nu în ultimul rând, pe lângă calitatea sa de îndrumar de lectură suplimentară și de selecție în domeniul artelor plastice, "Obicina" este – în mod meritoriu – și un outlet al tinerelor talente, un atelier de creație cu expunere, în care ajung probabil cele mai valoroase dintre compozițiile copiilor de la școala rădăuțeană „Mihai Eminescu”. Două povești minunate, cu miez, intitulate „În căutarea răsăritului de soare” și „Un colț de rai” scrise de doi copii talentați, ne demonstrează că mai există în această generație puritate, inocență și suflet. Asemenea însușiri ar trebui ocrotite și promovate, pentru că – oricât de bine intenționat ai fi – nu se poate să nu vezi că, parcă deliberat, se încurajează astăzi cu totul alte manifestări – nefaste – ale acestei vârste atât de cruciale în evoluția unui om.
Ca să închei, îmi exprim speranța că revista va ajunge la un „public țintă” cât mai variat, dar în primul rând aș dori să aud că este distribuită în școli și licee, și că acest lucru va depăși bariera regională. Chiar dacă publicația aparține unui context cultural-geografic bine delimitat, valoarea conținutului său o recomandă pentru o difuzare mult mai largă.