poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-11 | |
Doar așa de dragul vostru aș vrea să fiu mai optimist, dar cum aș putea să mă conjur cu atâta supremație și toată la un loc. Suntem înconjurați! Da!… și partea proastă este că ne dăm seama prea târziu că suntem atât de mici și de neglijați cantitativ de biata natură care se luptă cu noi. Vom lupta cu cârdul de păsări care pleacă după hrană și vom pune stavile împotriva vânturilor care ne periclitează cuiburile. Am mai auzit undeva povestea asta; deși moara de vânt nu e tocmai naturală, iar iataganul, deja o armă.
Aruncăm tot în mare și ne ducem încrezători după aceea să ne tratăm de bolile cele mai urâte. Sub ce semn?… că doar n-am călcat în noroc, atunci când am fost aruncați fără voia noastră pe acest ghem de care trage cu prisosință bunul Dumnezeu, încercând să-i mai aline durerile și rănile pricinuite de noi. Sălbatici, că doar de acolo ne tragem, nu acceptăm adevărul și vrem să arătăm cu pieptul în față cine este nașul. Bineînțeles că ne înșelăm și cumpărăm marfa greșit uitând să citim instrucțiunile de rigoare. Da ăștia suntem și ne mândrim cu aceasta uitând să cumpărăm biletul la intrare și atunci apare controlorul care ne dă peste gioale trimițându-ne la caserie, dar țeapă, nu mai sunt bilete, toate au fost vândute și nu mai au rămas decât cele care se dau pe sub mână. Șarlatanii ne țin cu mici crutoane și ne dau cu tămâie încercând să ne arate calea înainte de a ne da biletul. Abia după ce ai văzut totul cu ochi tăi, ești absolvit de toate și în cele din urmă ți se vinde nenorocitul de bilet. Ce folos, sala este plină, grădina de asemenea, absolut totul, nu intri decât într-un culoar lung și aștepți ordine cuminte de acuma, pentru că ai învățat ce este pedeapsa și cine ți-o putea da. Încerci să te ridici pe vârfurile picioarelor să vezi capătul rândului, dar degeaba, nu se aude decât vocea gravă care te orânduiește așa cum ar fi trebuit să fii toată viața, atunci te vezi în trecut și juri că viitorul în care vei fi, va fi mult mai bun și curat, din toate punctele de vedere. După un timp… foarte lung, în care ai avut timp să judeci bune și rele, ești ales și expulzat înapoi în lumea pe care o săruți din toate punctele de vedere. Săruți iarba, copacii și mai ales oamenii care ți-au lipsit, deși… ai stat tot timpul înconjurat de ei, în așteptarea ta. O perioadă de timp, nu lungă, ești marcat de tot ce ți s-a întâmplat, dar natura ta iese repede la suprafață și te învinge, ieși la luptă uitând că de fapt tu ai tras-o din cauza asta. La început, ai câteva rețineri, dar dacă ai câștigat prima confruntare uiți cu desăvârșire și te uiți înapoi ca un învingător, mângâindu-ți cicatricele bătrâne. Suntem ceea ce biata mare ne-a hărăzit, luptându-se cu furtunile, dăruindu-ne pământului și lăsându-ne de izbeliște.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate