Cine ești dumneata, Domnule Pilot?
(Note de lectură)

Cu mulți ani în urmă, pasagerii curselor interne ale companiei românești TAROM s-au obișnuit să întrebe, în momentul efectuării check-in-ului, cu ce avion vor zbura și cine va fi comandantul de bord. Răspunsul pe care sperau acei oameni să-l audă era „Ștefan Alexandrescu”.
Știau ei ce știau: piloții de la TAROM erau toți foarte bine pregătiți în meseria lor, avioanele Antonov AN-24 care executau cursele erau bine întreținute (ca dovadă și numărul extrem de redus de evenimente de zbor), dar Alexandrescu era pilotul care, printr-un permanent dialog cu pasagerii săi (de unde și prima lui poreclă: „Guriță”), reușea să-i facă pe aceștia să uite că se află, cinci mii de metri distanță de pământ. Scriitorul Ioan Cherecheș, cel care și-a petrecut viața printre aviatori, i-a înțeles și i-a iubit, și-a propus, în volumul despre care discutăm, să ne prezinte portretul acestui pilot care, deși a pus de mult în cui cascheta de comandant de bord, este încă în memoria celor care au zburat cu el, dar și a celor care nu au avut acest noroc, dar îi cunosc, din auzite, legenda.
Cu măiestria-i binecunoscută, autorul a știut să transforme biografia unuia dintre noi într-o carte eveniment. Am spus că personajul principal al cărții e un om ca toți oamenii, pentru că, deși este un zburător, adică un tip excepțional, Ștefan Alexandrescu este unul dintre cei trei copii ai unei familii obișnuite din Ploiești, unul dintre sutele de elevi ai școlii din orașul său natal, este un membru printre alții al grupului de ucenici planoriști. Dar, din acest moment, putem spune că destinul lui Alexandrescu începe să semene tot mai puțin cu acela al tuturor: este unul dintre puținii selecționați pentru școala de zbor cu motor, apoi unul dintre cei și mai puțini trimiși la școala de ofițeri aviatori, pentru a deveni un membru al noii elite : aceea a piloților reactoriști. Pentru a deveni unul dintre eroii care, asemenea celor din istorie, este pus strajă la hotarele patriei.
Ioan Cherecheș știe să-și prezinte eroul în dubla sa ipostază: aceea de semizeu, capabil să strunească minunata mașinărie la viteze și altitudini greu de imaginat pentru noi, pedestrașii, dar îl cunoaștem și ca pe un tânăr romantic, care se îndrăgostește la prima vedere. Între familie și stratosferă, Ștefan Alexandrescu se confruntă cu tot felul de dificultăți, de la necesitatea de a-și consolida viața de familist, cu toate că patria îl trimite de la o unitate la alta, în garnizoane aflate la sute de kilometri una de alta, până la, pur și simplu, concedierea lui, fără nici o justificare. Sau, după reintegrarea lui în armată, la marea dezamăgire provocată de depistarea unei afecțiuni ORL care îl obligă, până la urmă, să renunțe la aviația de vânătoare.
Dar în această înfrângere, Ștefan Alexandrescu se dovedește un învingător. Fără să dispere, el trece la aviația de transport. Își însușește, în timp scurt, avionul Antonov AN-24 și obține calificarea de comandant de bord. Apoi trece, fără regrete, la TAROM, pentru a deveni, așa cum am spus deja, pilotul-comandant cel mai căutat de către pasageri. Plăcerea pilotului de a conversa cu pasagerii, de a-i ține la curent cu zona geografică survolată, de a le transmite cunoștințe generale (istorie, cultură) legate de acea regiune, l-a făcut faimos printre clienții TAROM-ului. Așa de faimos a devenit, încât un ziarist francez a venit în România special pentru un zbor cu AN-24, iar un alt jurnalist, român, i-a dat porecla, devenită renume, „Mareșalul din Băneasa”. Mai mult, nea Fănică este, probabil, singurul pilot TAROM menționat într-un manual de … limba franceză pentru clasa a VI-a din anii‚ 80.
Aceasta este cartea: o biografie, pe care o citim ca pe o poveste cu „a fost odată”, pentru că acest „odată” a luat sfârșit în momentul când eroul a ieșit la pensie. Când cel care transportase la bordul AN-ului său peste o jumătate de milion de pasageri a redevenit om, renunțând la aripile de Icar. Când a plecat, ca tot omul, la piață. Când a început, ca oamenii, să mijească privirea pentru a vedea printre nori avionul pe care, până în ajun, îl ducea personal acolo.
Volumul lui Ioan Cherecheș este întregit de un dosar interesant, care îl transformă într-o lucrare de referință: jurnalul de comandant de bord al pilotului Ștefan Alexandrescu, care cuprinde documente prețioase: impresii și semnături ale unor mari personalități din diferite domenii de activitate: artă, sport, aviație civilă sau militară.
Recomandăm spre lectură această frumoasă lucrare. Alături de alte cărți ale maestrului Ioan Cherecheș, „Mareșalul din Băneasa” contribuie la întregirea istoriografiei aviației române, prin prezentarea personalităților acesteia.