DOMNUL DEMOCRATIE

Domnul Democratie traieste intr-o cabina de votare. Locuinta lui, de nici un metru patrat, cat un cosciug imparatesc, in picioare, nu are ferestre, iar in loc de usa, falfaie, ca la usa unui palat, o perdea. Peretii locuintei lui sunt confectionati din panza transparenta, pe o rama de sipca. Domnul Democratie nu are acoperis deasupra capului. Doar tavan. Si acesta, de inchiriat. Ca avere personala, domnul Democratie mai poseda: o tusiera, o stampila, si un buletin de votare, pe care isi scrie, de cateva ori in viata, dilema existentiala, aplicand ceva. O miscare de apasare, o ridicare de brat, si o coborare. Ca o inchinare. In numele insemnatului, al ridicatului, si al ingropatului. Aferim. Odata, demult, cand Domnul Democratie era analfabet, aplica degetul. Se murdarea. Astazi, multilateral democrat, desi – ca urmare a nivelului inalt de democratie – nespalat, din lipsa de bani pentru sapun si apa, apasa cu stampila in tusiera, rasfoieste buletinul de votare, si aplica insemnul “Votat”, cu chenarul rotund,iar nu patrat. Apoi, Domnul Democratie ramane acolo. In cabina de votare. Vreo patru sau cinci ani. Sau atat cat da Legiuitorul. Pe care chiar el l-a stampilat. I-a dat “Bun de Democrat”. Pe ce ratiuni, sentimente, sau contract pe vesnicie, asta numai Domnul Democratie stie. Asadar, Domnul Democratie ramane in cabina de votare, dupa ce a votat, cativa ani. Ca intr-o puscarie. In care este permanent informat. Tinut la curent. Cu viata lumii mondene. Cu viata lumii mizere. Primeste la pachet: legi cu caracter democrat. Legi pe care nu isi gaseste timp sa le citeasca. In celula cabinei lui de vot, domnul Democratie este foarte ocupat. Sa-si asigure familiei nevoile vitale: cafea, fum de resurse naturale, tigari, droguri, sex, legi si racoritoare. Este un lucru bizar: cu cat nevoile lui sunt mai stringente, cu atat primeste mai putina democratie, adica: cafea, fum de resurse naturale, tigari, droguri, sex, legi si racoritoare. In plus, mai primeste ceva la buletinele de stiri din penitenciar: indemnul: stai asa. Este bine. Este din ce in ce mai bine. Democratia vegheaza pentru tine si copiii tai. Nu te mai gandi la cafea. Nu te mai gandi la tigari. La bautura. La femei. La droguri. La risipa de economie de resurse. Iesi din locuinta ta incuiata la 4 sau 5 ani. Citeste atunci ceva, in afara de reclame si articole de denunturi prin ziare. Citeste numele si semnele particulare ale figurilor tale de familie, dragi. Care iti suna atat de indepartat. Pentru care ai primit locuinta, si ai o masa si cazarea asigurate. Niste conditii omenesti de liber trai. Care se dau peste cap ca sa intri si in vesnicie. Tu si toti copiii tai. Tot neamul tau de democrati. Care nu cunosc somnul. Nici odihna. Care nu pun ochi peste trandafir, si stampila peste iubire. Care n-au nici macar o chilie, darmite o cabina de votare. Desi sunt si ei oameni cu capul rotund, nu patrat. Care se inchina cu frica de democratie, la Mecca Democratiei, asa: Da-ne, Mama a Unora, Mai Democrati si Mai RePublicati, o locuinta. O slujba. O vesnicie. Dar nu noua. Noua, in cele din urma. Da mai intai tuturor Domnilor Democratie. Si, la mila lor, da-ne si noua. Desi nu meritam. Nici macar sa plangem. Dar sa mai si zambim si sa asiguram. Pe ecrane. Asa cum stim. Ca totul e bine. Si va fi si mai bine.
Domnul Democratie stie. Ca este bine. Asa i se arata lui pe cer. O singura cruce, dupa care coboara Domnul Democratie din cer. In puscaria mintii lui de fier
Si intreaba: Domnilor, democratia este numai pentru lupi? nu este pentru nici-un miel?