Este teroarea o formă de discurs politic ? Evenimentele din Londra îndreptățesc din păcate această afirmație. Este uluitor să se descopere că autorii atentatelor au fost englezi- imigranți sau copii ai acestora. Atât Anglia cât și toată Europa Unită trebuie să înceapă să-și pună probleme în mod serios în legătură cu acești oameni.
Părinții și bunicii lor au fost aduși în vremuri de relativ progres economic, atunci când slujbele marginale, acele "periferral jobs" nu erau interesante pentru autohtoni. Și-au făcut treaba cu mai multă sau mai puțină conștinciozitate- s-au adaptat- mai mult sau mai puțin- au făcut copii. Copii lor erau ceva la care guvernanții care le-au deschis accesul în Rai nu s-au gândit : pachistanezi, maghrebieni, swahili, zulu, cu toți aveau o rată a natalității mult mai crescută decât autohtonii. Și, la un moment dat, s-a făcut simțită penuria de resurse. Nu existau resurse ca toți aceștia, urmașii și urmașii lor să beneficieze de o educație decentă, de slujbe decente, de un sistem de asigurări sociale decent. Soluția găsită a fost tristă- cea a cârpelii. Există persoane care "from caddle to grave" nu muncesc nici măcar o singură zi- sunt beneficiare ale unui ajutor social care le oferă o locuință relativ decentă și burta plină. Când și când o bere cu prietenii. Și cam atât. Și atunci, în momentul în care ideologia acestei societăți este "cumpără,cumpără, cumpără", tu, care nu ai de unde să cumperi, ce poți să faci ?
Nimeni, nici în Anglia, nici în Franța sau Olanda nu s-a gândit măcar o clipă la aceste milioane de oameni. S-a considerat normal ca ei să fie integrați formal, "ad absentia". Este total incorect politic să te răstești la un negru care te împinge în metrou la Paris , să-i faci observație unui copil pachistanez care aruncă pe jos o sticlă sau să încerci să tragi o linie între to do-don't. Ai fi imediat categorisit drept rasist.Atunci însă când acești copii ai infernului încep să pună la cale atentate și să omoare oameni doar pentru că n-au fost de acord cu părerea lor (cazul lui Theo van Gogh în Olanda)atunci, cu mici excepții (Franța i-a tratat în general foarte dur pe toți atentatorii) guvernele occidentale sunt depășite de situație.
Teroarea este un mesaj politic. Este mesajul celui nebăgat în seamă, a celui neînțeles, a omului care nu mai este auzit și care nu poate să se facă auzit.
Teroarea este un mesaj politic. Este mesajul fricii care te face să ocolești cu mare grijă suburbiile considerate nesigure, să nu rămâi niciodată singur(ă) în vagonul de metrou cu mai mult de două persoane de culoare, să nu mai ieși din casă după ora șase seara.
Teroarea este un mesaj politic. Tony Blair avea de gând să ceară un pachet de legi foarte dure, foarte represive din punct de vedere al drepturilor omului. Introducerea cărților de identitate biometrice, posibilitatea ascultării telefoanelor,supraveghere polițienească. Le va avea.
M-am întrebat totdeauna ce trebuie să simtă omul acela în ultimele lui clipe. Ce trebuie să gândească,înconjurat de străini, în autobuz sau metrou, poate cu un copil jucîndu-se lângă el, poate cu un bătrân. Și-apoi bum !!! Și cele 4-6 kg de TNT în care e înfășurat plus cuiele cu care-și umple buzunarele omoară zeci sau sute de nevinovați. Alături de el. Asasinul sinucigaș-victima inocentă merg la moarte împreună.
Teroriștii vor fi mereu cu un pas înainte atâta timp cât împotriva lor se va lupta cum se luptă acum. Oricând se va găsi în mahalalele Beirutului sau în slums-urile Londrei acel fanatic care îi va vedea pe toți ceilalți ca dușmani. "Dacă vrei să lupți prin metode polițienești cu terorismul", spunea un instructor al Mossad-ului, "trebuie să ai atâția polițiști câți teroriști- în clipa în care ei au un om în plus totul sare în aer".
Pepiniere de fanatici se vor găsi întotdeauna atâta timp cât societatea nu-i va satisface pe toți în toate doleanțele lor.Oricând se va găsi cineva care să jinduiască după pâinea vecinului, după mașina vecinului sau după vila vecinului. Nu poți lupta cu toți acești oameni.
Poți însă lupta cu ei în două aspecte: mintea lor și sursele de finanțare.
De la un simplu nemulțumit la un terorist fanatic este o cale foarte lungă. Pentru ca să fii în stare să te sinucizi pentru un ideal nebulos trebuie să fii sau nebun sau programat. Și aici, ideologii terorii fac o treabă foarte bună- chiar excelentă raportată la banii pe care îi au. Reușesc să-și convingă victimele de superioritatea și unicitatea lor- de faptul că Ceilalți (cruciații, evreii) sunt doar niște ființe de rangul al doilea care -nefericire lor- interferează cu scopurile sacre ale celor aleși. Teroristele prinse vii de către armata israeliană au arătat că o asemenea programare poate face un avocat- cu studii în Anglia- să se arunce în aer fără nici un fel de teamă. Pe de altă parte, prin tehnici simple de deprogramare regresivă acei teroriști prinși au devenit cele mai eficiente instrumente în lupta contra foștilor colegi.
În această privință Anglia a fost pentru mulți ani azilul unora din cele mai fanatice ordine musulmane. Au fost tolerate chemările la Jihad lansate nu la Bagdad ci la Londra. Într-un fel, englezii culeg din păcate ce au semănat. Vestul Europei este plin de emigranți sau de urmașii acestora- proveniți din lumea arabă. Fluctuațiile economice îi lovesc pe aceștia în primul rând- totdeauna când lucrurile nu merg bine e mai simplu să concediezi niște paki. Copii lor trec rareori de învățământul primar- practic ei sunt restrânși nu numai cultural sau ideologic dar și economic să nu poată evada din zona etnică din care fac parte. Adăugând aici și programarea mentală -candidații la sacrificiul suprem sunt mai mulți decât e cazul.
Singura țară care a luptat începând din 1948 încoace cu toate mijloacele împotriva terorismului a fost Israelul. .