Și la examenul de bacalaureat din acest an, conform legii, comisiile au fost conduse de un președinte, numit de Ministerul Educației și Cercetării dintre cadrele didactice universitare de predare având titlul științific de doctor.
Fiindcă nu a fost explicită, motivația care a determinat decizia legiuitorului se poate deduce prin eliminare:
- nu este vorba de autoritatea profesională, disciplinele de bacalaureat având prea puțină tangență cu specializarea (și cu drepturile) președinților
- nu este vorba de competența managerială, cadrele universitare nefiind familiarizate cu sistemul administrativ preuniversitar
- nu se pune problema retribuirii suplimentare mascate a personalului didactic din învățământul superior
Rămâne autoritatea morală.
Așadar, președinte de bacalaureat poate fi persoana care are suficientă autoritate morală în fața unei comisii alcătuite din profesori ai învățământului secundar și în fața unor candidați – absolvenți de liceu.
Motivul pentru care cadrele didactice universitare, provenite din instituții de învățământ superior și cercetare, au mai multă autoritate morală decât colegii lor preuniversitari, proveniți din licee și grupuri școlare, iese din sfera elementelor prin care legislația actuală poate evalua personalul didactic. Se pare că tocmai determinatorul principal al președintelui de bacalaureat aparține incomensurabilului.
Pentru că sistemul național de învățământ este un ansamblu unitar, ar trebui ca aceeași autoritate morală conferită cadrelor didactice universitare să fie recunoscută și cadrelor preuniversitare, anume prin includerea acestora din urmă în comisiile de admitere în învățământul universitar. Dacă obiecția autonomiei universitare este susținută într-un singur sens și reciprocitatea implicării în examene nu este valabilă, atunci criteriul autorității morale poate fi aplicat la orice persoană care este reprezentativă pentru comunitatea locală.