A judeca rolul unei personalități în istorie fără a ține seama de contextul în care aceasta a activat este o mare greșeală. În acest sens, majoritatea istoricilor revizioniști- mai ales de dreapta- nu țin cont de climatul social și economic în care anumite personalități s-au manifestat.
În plus, preluând niște clișee cu totul stupide de la propaganda din vremea respectivă, indiferent de tabără, riști să ai ochii blocați de ochelari de cal.
Europa de după primul război mondial era o Europă șocată. Nicicând nu se mai văzuseră, în cele câteva mii de războaie purtate până atunci atâția morți. Inutil. Nicicând nu se mai văzuse atâta orbire politică, atâta indiferență față de omul de rând.
Din cele n monarhii care-și trimiteau zgomotos una alteia declarații de război în 1914 nu supraviețuise decât monarhia engleză. Imperiul austro-ungar, factor de stabilitate în Europa de Est și Centrală nu mai exista. Existau însă noile națiuni, "statele barbariei" cum le numește Johnson, Iugoslavia,România,Polonia, state fără o cultură democratică, fără o civilizație corespunzătoare, state făcute din condeiul tratatului de la Versailes.Din cultura și civilizația Austro-Ungariei mai rămăseseră vagi urme în Cehoslovacia- de departe țara cea mai civilizată din Europa Centrală și de Est.
Născute din mizerie, umilință, spaimă, partidele comuniste și partidele fasciste constituiau o etapă logică și normală de negare a adevărurilor false de până la 1914.
Partidul Comunist din Rusia nu s-a născut nici de prea mult bine și nici din prea adânca prosperitate adusă de cârmuirea stupidă a Romanovilor. Teoria marxistă- propăvăduită de Marx și Engels în Anglia- a rămas la stadiul de simplă teorie acolo. De ce ? Cu toată mizeria sa, munictorul englez trăia mult prea bine ca să se revolte. Era considerat și tratat ca o persoană.
Romanovii își considerau supușii ca niște animale. Halul de degradare intelectuală și morală la care ajunsese ultimul țar nu-i permitea acestuia să vadă mai departe de visurile stupide ale țarinei Alexandra. Scânteia revoltei exista demult. Mișcarea narodnică a secolului XIX și componenta sa anarhistă au fost tipic rusești mult înainte de apariția comunismului. Comunismul n-a făcut decât să le așeze pe un tipar eficient- teroarea și o bunăstare primară. Acestea au fost cheile cu care Lenin și Stalin au deschis inima Rusiei.
E stupid acela care vede în instaurarea comunismului în Rusia și Europa de Est o conspirație iudeo-masonică sau de altă natură. S-a întâmplat să fie oamenii potriviți la locul potrivit și momentul potrivit. S-a întâmplat ca să fie preferați comuniștii care aveau un anumit program anarhiștilor gen Bakunin și Kropotkin care nu aveau nici unul. S-a întâmplat să fie preferați comuniștii- de mână forte- eserilro sau socialiștilor revoluționari. Pe de altă parte, ierarhia remarcabilă de personalități a partidului comunist bolșevic -Lenin,Stalin,Trotski- a contribuit la succesul acestora.
Comunistii au fost primiti cu bratele deschise de poporul rus.
Ei aduceau pâine unui popor flămând. Revoltele din 1916-1917 de la Petrograd și Moscova au fost revolte ale foamei. Se dădeau adevărate bătălii în fața brutăriilor.
Ei aduceau pace unui popor târât în mod stupid în primul război mondial, un popor care-și plângea morții de la Tannenberg și Lacurile Mazuriene, un popor guvernat de nevolnici și condus la luptă de neisprăviți.Aveau toate motivele să câștige.