Casatoria poate fi hazard, iar hazardul fara interventia inimii noastre nu inseamna nimic. Inima omului poate fi asemuita unei pasari care stie sa se cuibareasca sau unui fluture nocturn ce aluneca pe carcasa de sticla, adica poate sa fie fidela sau infidela omulului cand face pasul casatoriei. Omul are darul, fata de alte vietati, de a imbunatati tot ceea ce ii ofera natura, rafinand pana si dragostea. Si atatea feluri de dragoste exista incat nu stii cum sa o definesti. Daca insa te-a atins acest virus, pana la casatorie e doar un pas.
O insusire a omului superior e curiozitatea. Unele persoane se casatoresc din dorinta de a afla cum e aceasta noua stare, dincolo de celibat. Doar sa fie altfel. Pe de alta parte, cele mai groaznice sunt casatoriile din interes; daca materialul primeaza, totul se rupe, mai devreme sau mai tarziu. Ne mai miram de ponderea mare a divorturilor actuale! Si vezi cate un singuratic divortat langa inaltul turn gotic cu porumbei, si cu clopote, asezat pe o banca in parcul heraldic al nostalgiilor. El n-ar trebui sa ia exemplul lui Epicur, ca inteleptul sa nu se indragosteasca si sa nu se casatoreasca niciodata, ci, pur si simplu, sa o ia de la capat, cu o experienta in spate, mai precaut.
Cand trebuie un barbat sa se casatoreasca? Anticii spuneau ca un tanar inca nu, iar un batran nicidecum. Un motiv ar fi si faptul ca tinerii si femeile vor exceptia, iar batranii regula. Azi iubim altfel decat ieri, si unele sentimente raman copii, raman proaspete. Cam toti barbatii isi doresc sa fie mangaiati mult timp, ca niste copii, si, dupa ce-s satisfacuti, se suie in capul sotiei cu fel si fel de probleme. Pana la urma, un barbat se poate casatori oricand, fiindu-i bine oricum. Femeia insa e cam grabita; doar daca se hotaraste sa urmeze cursurile unei scoli superioare, sau e implicata in alte tipuri de cariera, isi amana alegerea vietii.
Pacea inimilor e cea mai mare bogatie. Sotia alcatuieste in casa ei un fel de educatie de omenie. Se intampla sa aibe si ghinion, sa-si gaseasca un sot nepotrivit, si intre ei sa apara ura; se trece in cativa ani de la iubire la ura. Cand il urasti pe cel de langa tine, ar fi cuminte sa te intrebi daca are vreun inteles, iar cand iubesti, e bine sa nu intrebi nimic. Barbatii inclinati spre rau pot avea sotii bune la suflet, din cauza bunavointei ei sau a placerii inexplicabile a femeii de a se lasa condusa intr-un mod brutal. Abuzul in familie nu e o problematica de azi, de ieri, vine adanc din istorie; idea este ca avansam tot mai mult pe calea civilizatiei, a drepturilor omului, si se perpetueaza asemenea practici.
Majoritatea femeilor sunt caste, mandre, indaratnice. De aceea termenul “usuratic” e o insulta pentru o femeie si uneori o lauda in societate pentru un barbat. Per ansamblu, firele grave si statornice sunt soti iubitori; in general, acestia au mare cautare, si isi aleg femeia tocmai opusa caracterului lor, e ca acel pol care atrage. Iar barbatii care vad in sotie doar pricini de cheltuieli sunt fie egoisti, fie zgarciti.
Copii pot suda sau desparti casatoriile. In privinta mostenirii parintesti lasate copilului, edificatoare e parabola a saptea din Proverbele lui Solomon, din care reiese ca fiul intelept e motiv de bucurie pentru tatal sau care il invata bucuriile virtutii, in timp ce mama e prea calda, ii da afectiune si il strica… Dupa perioade de obisnuinta, cei doi fi prieteni sau dusmani; barbatul este neglijat cand se naste un copil sau chiar in cazul familiilor numeroase, trecand ca “interes secundar” pentru consoarta sa. De aici pot pleca multe situatii neprevazute… Primejdiosul copil legendar Amor, atat de iubitor si atat de crud, are in manuta lui destinul familiei, aduce casatoria si divortul, se cuibareste in toate inimile, si nu bucura pe nimeni cu lucrurile rele pe care le-a facut. El isi da seama daca iubesti sau urasti mai mult ochii, sarutarile, flacara interna, drumurile partenerului de viata; prin el arareori devii stabilopod.
Clocotul casatoriei e bucuria alaturi de celalalt, amandoi pot sa traiasca deodata traseul raului de munte ce se izbeste de bolovani si se cufunda in vai impadurite, sa priveasca panza corabiei ce palpaie in bataia vantului, sau sa fie incantati de roata morii ce scartaie zguduita de apa. Niciodata nu se va vorbi de bine despre casatorie, daca simplitatea si adevarul vor fi inlocuite cu podoabe false. Casatoria e ca o cetate ce rezista pe pilonii sinceritatii. Sa fiu sincer cu mine e o datorie, iar sa fiu sincer cu partenerul de viata e o obligatie pe care ti-o asumi din momentul juramantului la Biserica. Si cat de multe as mai spune!…
Asa cum ne alegem perechea, asa ne si dezvoltam, pentru ca nu trebuie sa desconsideram vorba batraneasca “spune-mi cu cine te insotesti, si-ti spun cine esti!”