Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar aÈ™a cum te naÈ™ti cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toÈ›i anii È™i toate secundele în care urmează să te aÈ™ezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber È™i nu s-au dus, È™i-au cusut cămaÈ™a de forță direct pe piele È™i acum, È™i doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati È™i n-aÈ™ putea… Doar sa gasesc firul dus È™i să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd È™i să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvaÈ™e trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naÈ™tere cu tort È™i îmbrățișări.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
