|
Biografie Miron Scorobete
Miron SCOROBETE
(1 mai 1933, Răchitova/Hunedoara). Poet, prozator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1957). Debut absolut în Almanahul literar, 1954.
Volume: Manuscris, versuri, 1962; Fântâni, versuri, 1966; Drumul Gomorei, 1967; Ultima vânătoare de toamnă, versuri, 1969; Comoara din peștera scheletelor, 1969; Femeia venită din sus, 1971; Meduza, roman, 1976; Cu microfonul, dincoace și dincolo de Styx, 2 vol., în colab., 1979-1981; Povești din curtea mea, 1980; Trofeul, povestiri SF, 1980; Sus în satul de argint, versuri pentru copii, 1981; Marile vacanțe, 1984; Imperiul unei singurătăți, versuri, 1985; Scrisori din Isihia, versuri, 1987; Valahia în Cartea Genezei, studiu, 1996; Norul de martori, eseu religios, 2003; Dacia edenică (studiu interdisciplinar), 2006
Sub tipar: Libelula albastră. Poveștile Dianei și ale Marei; Codul lui Buonarroti. Roman ezoterico-digital.
Teatru radiofonic difuzat la Postul de Radio-Televiziune Cluj: Pe culmea cea mai înaltă a Munților Carpați, Străinul fioros.Teatru pentru copii reprezentat la Teatrul „Puck” din Cluj-Napoca: În țara zmeilor cu creasta verde.
Tradus în engleză, franceză, germană, rusă. maghiară etc.
Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor.
|
Texte Recomandate
