Editura Polirom: Lidia Ciocoiu


(fotografie personala a Marianei Luta)

Editura Polirom a fost fondată în urma cu 9 ani, la Iași.
Lidia Ciocoiu, 30 de ani, este directoare editorială din 1994.
Iași este capitala culturală a României dar, în ciuda acestui fapt, se resimte o piedere a optimismului. Mai ales în rândurile tinerilor. După 15 ani de tranziție, prea multe speranțe au căzut în disperarea și un curent pragmatic începe să se facă simțit: lucrurile nu s-au schimbat. Libertate, democrație... Ce realitate se ascunde în spatele acestor cuvinte? Comuniștii sunt încă la putere; tânăra generație este educată în acest spirit. Bineînțeles că libertatea de a-și striga deznadejdea, în stradă, există! Dar, în viața de toate zilele, nimic nu se schimbă. Libertatea de a publica există, și ea. Se simte, azi, în societate, un fel de indispoziție intelectuală, universitatea rămâne prizoniera unei structuri încremenite; societatea română nu a trăit un mai 68. Revoluția nu a adus o schimbare politică, după căderea regimului Ceaușescu: comuniștii continuă să dețină puterea în România!
Editura Polirom publică 2-3 colecții în care apar documente despre Ceaușescu: biografie, arhive ale Partidului Comunist, eseuri, anchete, promovează tinerii autori români, dar și scriitori francezi: Amélie Nothomb, Eliette Abécassis, Amin Maalouf, clasicii : Flaubert (« Doamna Bovary »), Balzac, Zola etc.
« Încercăm să recuperăm adevărul. Cred că o editură are ca datorie nu numai cea de a informa publicul, dar și cea de a-l educa, într-un spirit de adevăr și libertate. A edita literatură este încă, ca de altfel în numeroase țări ex-comuniste, un act militant. România va fi în 2005 invitată la manifestația « Belles étrangères », o manifestație inițiată de către Ministerul Francez al Culturii.”

„Votați literatura tânără”, acesta este sloganul campaniei de presă lansată de Polirom, una dintre cele mai importante edituri din țară, pentru a promova „Egoproz”, o nouă colecție consacrată tinerilor autori. La Bookarest, Polirom a lansat 7 tineri autori, toți necunoscuți publicului.
Efect de modă sau apariția unei noi generații de scriitori? Este prea devreme pentru a se pronunța.
„ Acești tineri scriitori nu au o estetică comună, explică Lidia Ciocoiu. Ei sunt în ruptură cu generația precedentă, generație care a scris sub regimul comunist. Este momentul de a-i publica, căci acești tineri de 25-35 de ani sunt ultimii care au crescut sub acest regim, apoi au trăit altceva la vârsta adultă. Ei sunt generația tranziției.”
Criticând posturile ideologice ale celor dinaintea lor sau descriind, de o manieră crudă, realitatea post-comunistă, acești tineri autori consumă ruptura cu generația dizidenței:
„Principalul punct slab al literaturii românești contemporane rezidă în faptul că este vorba de o literatură de ieri, de alaltăieri și de săptămânile trecute”, explică unul dintre aceștia, To Bobe.
Altfel, în această țară unde au înflorit avangărzile literare cele mai moderniste: Dada sau suprarealismul, antologiile de poezie continuă să facă rețetă. Ca în Slovenia, în Slovacia sau în Germania poezia est o practică vie. Mărturie, numărul importanat de cercuri poetice și reviste literare, chair dacă poezia nu este un bun produs pentru export.
Dispărut acum doi ani, Gellu Naum, una dintre marile figuri ale suprarealismului român, ignorat sub regimul comunist, este obiectul unui veritabil elan de admirație din partea largului public de azi. Chiar și poveștile sale pentru copii, scrise în vremea regimului comunist pentru a scăpa cenzurii, au un succes enorm.
Cât despre traduceri, în literatură ca peste tot, curentul general se îndreaptă spre traduceri de texte anglofone ale autorilor cunoscuți pe plan internațional. Se găsesc, însă, și romane traduse din franceză. Chiar la edituri de o mai mică importanță, cum ar fi Pandora, se traduce ceea ce pare „trend”: Frédéric Beigbeder, Marie Darieussecq. Virginie Despente, Annie Ernaux, Alice Ferney etc.
Sarcina este enormă pentru a umple vidul impus de cenzură de-a lungul anilor.
Interesul pentru literatura țărilor vecine rămâne slab; nu se publică decât autori recunoscuți în străinătate, în ciuda proximității culturale: Milan Kundera, Bohumil Hrabal, Imre Kertesz etc.
Azi, 15 ani după Revoluție, în această țară de 22 milioane de cititori, pământ bogat în cultură și amestecuri de limbă (româna, maghiara, germana), Henri Michaux sau Jean Genet n-au fost traduși decât foarte recent.
Informații obținute cu ocazia Târgului de cărți, „Bookarest 2004”.
de Anne Madelain.
Article paru dans Le Courrier des Balkans et reproduit avec leur autorisation.
www.balkans.eu.org


Cimitirul evreiesc din Iași – întâlnire cu domnul și doamna Kaizerman

Cimitirul evreiesc din Iași datează de mai bine de 120 de ani și numără mai mult de 100 000 de morminte. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în orașul Iași trăiau 45 000 de evrei. În timpul războiului, un pogrom a avut loc, sub conducerea generalului Antonescu, făcând numeroase victime în rândurile comunității evreiești. Astăzi, comunitatea evreiască din Iași numără 500 de membri dintr-o populație ieșeană de 600 000 de locuitori. Profanarea cimitirului evreiesc a fost precedat , anul trecut, de acte similare în alte orașe din țară.
La sinagoga din Iași, se dau cursuri de limbă ebraică și se studiază Torahul. Agenția Evreiască a deschis o structură de promovare a emigrării (aliya) unde sunt formați monitori.
(http://www.jafi.org.il/agenda/french/index36.asp#4)

Întâlnire cu domnul Pincu Kaizerman - președinte al comunității evreiești din Iași - și cu soția sa.
Amândoi au trăit pogromul din 1941. Doamna Kaizerman ne arată dalele sub care se odihnesc rămășițele pământești ale nefericitelor victime; printre ele, cele ale tatălui său, cele ale unchiului său. În ciuda antisemitismului, au făcut alegerea de a rămâne în România, la Iași.
„ - Dumneavoastră vă simțiți româncă?
- Da, sunt româncă, am primit o educație românească, păstrând însă tradițiile religiei evreiești.
- Ce rol a jucat în viața dumneavoastră limba franceză?
- Un rol important: Franța reprezenta țara având cultura cea mai avansată, cu deviza bine cunoscută: „ Libertate-Egalitate-Fraternitate”. Visul fiecăruia dintre noi era să vizităm Parisul, Orașul-Lumină.”


Sediul Televiziunii Regionale: întâlnire cu Wanda Condurache.


(fotografie personala a Marianei Luta)

Televiziunea Regională din Iași este instalată într-o splendiă clădire, având un trecut istoric încărcat: Palatul Sturza, care fu, de altfel, sediul Școlii Partidului Comunist Român.
Televiziunea Regională are un trecut recent, fiind creată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani ai Postului de Radio, în 1991.
Wanda Condurache, deținătoarea unui doctorat în filologie la Universitatea din Iași, s-a orientat spre jurnalism, a urmat un stagiu de formație în Marea Britanie, în 1993, la BBC Wales și , un altul, în Franța, la FR3 Alsace; este redactor-șef al Televiziunii Regionale din Iași.
Simplă jurnalistă, ea a fost cea care a organizat prima dezbatere în direct, în perioada campaniei electorale, a primelor alegeri libere.
„ În acea perioadă, toată lumea debuta în „ cuvântul democratic”: noi, ca jurnaliști și ei, politicieni.”
Apoi, Wanda a devenit redactor-șef al rubricii Politică.
„- Azi, aveți impresia că sunteți o „jurnalistă liberă”?
-Da, noi suntem o stație de televiziune regională autonomă, putem să ne construim programele fără o influență exterioară.
-Cum se trece de la o televiziune „ sub ordine” la o televiziune liberă?
-Este un drum lung pentru Televiziunea Română; chiar și persoanele mai tinere credeau că trebuiau să asculte de ordinele cuiva, să servească interesele cuiva. Multe idei preconcepute rămân, încă.”


Cinema și cultură română: Băile Turcești din Iași.



Construite în 1830, Băile Turcești din Iași sunt în stare de abandon, cu o alură tristă – „ un decor de cinema”.
Din fericire, există un proiect franco-român de restaurare. Clădirea găzduiește un Festival de artă contemporană – „Périphérique”-, dirijat de un artist din Iași.

Pentru a ne vorbi despre cinema și despre cultura română, Bernard Pivot se întreține cu Alex Leo Șerban.


(fotografie personala a Marianei Luta)

Alex Leo Șerban s-a născut în 1959, la București. Este critic de film, autor, traducător, artist, redactor-șef al rubricii Cinema, în Dilema și Norii, cronicar principal pentru Libertatea și Elle, contribuie de manieră regulieră la publicații culturale și literare în România ( Lettre internationale, Observatorul cultural, România literară, Secolul 21 etc.)
Anul acesta, un film românesc a obținut premiul Palme d’Or pentru scurt-metraj, la Cannes : „Trafic”.
Există, oare, o reîmprospătare al cinemaului românesc? Anul acest a fost într-adevăr formidabil pentru scurtul-metraj, România obținând și Ursul de Aur, la Festivalul de Film din Berlin.
„ - Există o industrie cinematografică în România? Cine finanțează filmele tinerilor realizatori?
-Da, există! Însă, competiția continuă să fie importantă. Cei care verifică scenariile sunt aceeași care fac propunerile. Deci, există o concurență între ei. Cei care judecă sunt judecători și beneficiari, în același timp. Există o tradiție cinematografică în România; un mare realizator, foarte cunoscut în Franța, este Lucia Pintilie. Dar, problema este că nu se mai prezintă filme la festivaluri din lipsă de scenarii.
-În ceea ce privește cultura română, există un efort din partea Statului pentru a promova o politică culturală?
-Acest efort este canalizat într-o singură direcție: aceea a Istoriei, unde se fac adaptări din operele trecutului, se reeditează și se traduc clasicii. Nu există nici un efort în ceea ce privește arta contemporană, nici o creație, nici o inovație. Și atunci când există vreo investiție, ea este minimă. Muzeul de Artă Contemporană își are sediul în casa lui Ceaușescu – un veritabil scandal. În orice caz, chiar dacă se remarcă o anumită efervescență în domeniul Dansului, Artelor Plastice, nu există nici un efort real din partea Statului. Ministerul Culturii este dirijat de către un specialist în Istorie, iar prioritatea lui este Patrimoniul, nu Arta Contemporană.


În loc de concluzie... Mariana Luta, asistentă culturală la Centrul Francez din Iași

„ Parcursul meu nu are nimic excepțional. Am urmat studii de litere la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În 1990, o delegație de studenți ai departamentului Franceză, din care făceam parte, s-a prezentat la Ambasada Franței, la București, pentru a cere crearea unui centru cultural francez. Acesta fu începutul vieții mele profesionale. Am început să lucrez în cadrul Centrului Cultural Francez când eram deja studentă. Am participat la punerea pe picioare a acestei instituții. Și, de atunci, nu am mai părăsit-o.
În anul 2002, TV5 mi-a propus postul de agent pentru România. Timp de un an de zile, am muncit în paralel: la postul meu din cadrul Centrului Cultural Francez și ca agent TV5 pentru România.”

Mariana Luta avea în responsabilitatea sa direcția și gestiunea proiectelor culturale ale canalului TV5, pentru programele curente.

Limba franceză... ce evocă ea?

„ M-aș gândi mai întâi la blândețe, căci este un cuvânt muzical.
Și acest cuvânt reflectă, puțin, imaginea Franței: un pic de blândețe, de muzicalitate și o întreagă istorie ca fundal, dar o istorie care nu agresează.”

Mulțumesc mult, Mariana!


(fotografie trimisa de Mariana Luta)



Pe Agonia,
Maria Prochipiuc din Iasi.



"Mă numesc Maria sunt născută undeva la țară lângă Iași, copilăria și primele clase primare le-am făcut acolo. Părinții mei lucrau în Iași, dar nu aveau condiții corespunzătoare pentru noi (stăteau în gazdă) Am venit în Iași când eram în clasa a V-a, de atunci până în momentul de față locuiesc în Iași și nu-l părăsesc decât atunci când plec în concediu sau mai simt nevoia unei schimbări din când în când.

Iașiul, oraș de poveste, oraș al marilor scritori și nu în ultimul rând, orașul Luceafărului românesc. In acest oraș s-au născut, au trăit și și-au desfășurat activitatea mari personalități, nu numai literare, dar și din alte domenii de activitate. Nicolae Iorga (marele istoric si literat) numea Iașiul orașul bisericilor.(voi veni cu un articol referitor la Iasi la tot ce se poate spune despre Iasi).
Amintiri deosebite din perioada studiilor sunt destul de vagi dacă pot spune așa, studiile mele s-au desășurat în etape și apoi fiind orașul copilăriei, adolescenței si maturitații mele mă simt o fică a acestuia, nu-l pot percepe decât ca pe un părinte iubitor, cu oameni minunați, bucuros de oaspeți, săritor la nevoie.
Sunt o fire prietenoasă, foarte veselă și toți cei care mi-au fost prieteni dintru început mi-au rămas până astăzi (am prieteni din scoala generala de când aveam 12 ani), amintirile se reînnoiesc de fiecare data cand ne întâlnim. Mulți dintre prieteni sunt recenți (studiile universitare le-am facut mult mai târziu), am prieteni de toate varstele (datorita si meseriei mele suplimentare de profesor), mulți dintre foști elevi îmi sunt prieteni, ei și familia lor.
Mă întrebi ce influiență a avut asupra mea limba franceza? La început una negativ, dar asta din cauza mea, cand am vrut sa dau la Universitate la litere îmi trebuia limba franceză și eu am facut multa 8 ani de rusă (așa erau vremurile) franceza foarte puțin, a trbuit să renunț, nu eram pregatită, și orgolioasă cum sunt nu mă puteam face de rușine. Mai târziu mi s-a oferit posibilitatea să predau și am predat aproape trei ani, după care au venit cadre cu pregătire, eu neavând studiile necesare am fost cumva… ei și atunci mi-am zis că nu se mai poate așa și am purces frumușel spre examenul de admitere la Universitate (si ca sa-mi demonstrez mie cât pot am făcut două odata :). Nu am scăpat nici aici de limba franceză și atunci…
Cum este Maria? O fire pasionată de tot ce este nou, mă pasionează acum calculatoarele, prelucrarea imaginilor ( e fascinant când reușesc să fac ceva-mă bucur ca un copil) și în ultimul timp am devenit dependentă de internet. Îmi place foarte mult să călătoresc, dar nu cu mașina ci cu auto-pasul, să pipăi cu piciorul iarba, colinile stâncoase și să-mi înverzesc privirea cu peisajele. Fac ce fac și ajung din nou la limba franceză, ce pot spune citesc foarte bine, înțeleg, dar nu mă pot exprima și asta ÎMI CREEAZÃ O STARE DE INFERIORITATE. Au fost vremuri când doar limba franceză era cea mai importantă limbă străină așa că...

Refritor la situația din România ce pot spune? Oricât nu mi-ar conveni starea care este acum aici, am un principiu, o consider patria mea, așa ca pe o mamă și o iubesc așa cum este ea. Mi-am dorit tot timpul să pot pleca și eu în alte țări, să pot cunoaște , dar indiferent de ce și cum… m-aș fi întors ACASÃ. Perioada alegerilor? Da, o pot caracteriza, mai ales că deja au început să se contureze anumite personalități E o perioadă plină de promisiuni, (cred ca peste tot locul se intampla aceste lucruri), nu zic că nu am încredere în oameni, dar dacă rămân doar la promisiuni cuvântul lor în fața mea nu mai are nici o valoare. Mă întrebi cum văd viitorul? Viitorul stii cum spun unii ? E sumbru! Și totuși eu nădăjduiesc că va fi și bine. E greu într-o țară demoralizată din foarte multe puncte de vedere să poți peste noapte să împletești cununi de aur, dar, totul depinde de fiecare dintre noi, toți vrem, dar nu încercăm nimic, ci doar asteptăm."


Mulțumesc mult, Maria!
Merci de tout coeur pour ton témoignage, pour ta sincérité.