numele ignorantei - partea a III-a – {cursul istoriei}


1989 ramane un de referinta in istoria romaniei. este anul in care romanii si-au dat seama ca sunt neputinciosi. o istorie intreaga de victimizare nationala a culminat cu o revelatie dureroasa: “nu ‘ei’ sunt devina pentru esecurile noastre”. lupta nu inseamna, niciodata, o scuza a esecului. pentru romani, insa,- aparatori ai crestinatatii si valorilor occidentale- insa niciodata occidentali si deloc catolici,- lupta de supravietuire a creat eroi ai neamului ce au stiut sa fuga in mod glorios din fata dusmanului,- in timp ce acesta le pangarea tinuturile, femeile, valorile. “nu am avut de ales”. sau poate ca au ales gresit, laș, de fiecare data cand au avut posibilitatea de a face alegeri capitale. iar sansa ofera oricarui popor, de-a lungul istoriei, astfel de ocazii.
1989 a reprezentat momentul unei isterii nationale firesti, urmata de aberante forme de patriotism ce, in timp, si-au castigat ridicolul in memoria romanilor. Insfarsit, acest popor a stiut sa-si aleaga deviza nationala: “desteapta-te romane”- cantec patriotic revolutionar ce fusese scris in conjuncturi istorice speciale pentru a-i mobiliza pe romani la reactie. de data aceasta, insa, romanii aveau sa auda la fiecare ceremonie importanta, la fiecare festivitate ori eveniment sportiv la care aveau sa participe un indemn jenant- ce ar fi trebuit sa ramana sigilat doar pentru urechile lor : “desteapta-te romane din somnul cel de moarte in care te-adancira barbarii de tirani {…} acum ori niciodata sa dam dovezi la lume ca-n aste maini mai curge un sange de roman”. renuntand la orgoliul national, romanii isi cântau cu patos frustrarile si se agatau cu disperare de sangele pradatorilor de odinioara ce sperau sa le mai curga inca prin vine. sangele propriu, sangele romanesc, trebuia, insa, sa se destepte… in anii ce-au urmat politica dusa de guvernele certarețe, de clasa politica dezbinata, de formele ridicole de autoritate ce se aflau, ele insele, in derutare si coruptie au adus societatea intr-o mizerie inca si mai mare decat in decenile odiosului comunism.
pamantul a fost parcelat in fasii inguste menite sa astupe gura unui popor flamand si chinuit, sacrificand uriasele cooperative ce odinioara lucrasera pamantul cu eficienta, “fabricile si uzinele patriei” au fost tinute in viata producand in mod semnificativ mai putin decat cunsumau, si astfel, statul ducand in spate milioane de someri cu locuri de munca asigurate insa fara nici un fel de orizont… saracia, ignoranta si mentalitatile traumatizate de experienta comunista, insa, poate ca ar fi crutat generatiile tinere, a caror sansa era sa se dezvolte intr-o societate libera, insuflata de valori democratice, corecte si bine cristalizate. fabulos este, insa, ca, poate, fiecare dintre oamenii politici care au ocupat in perioada postdecembrista scaunul de ministru al invatamantului a decretat cel putin o data (direct sau indirect) pe perioada mandatului sau ca generatiile tinere ce au ghinionul sa fie in responsabilitatea pot fi considerate generatii de sacrificiu. motivul acestei situatii aberante nu a fost, niciodata, decat poate in mica masura, de natura financiara. romanii copiau sistemele existente in alte tari la modul experimental. implementau diferite masuri si inovatii, urmarind cu interes efectele. asemeni unui om de stiinta ce-si testeaza inventiile sale ori ale altui cercetator pe cobai. este adevarat, in prezent romanii dispun de o buna cunoastere a unei mari variatiuni de sisteme de invatamant, toate aplicate gresit, pe fuga, in neconcordanta cu valorile si realitatile sociale. efectele secundare se vad si vor mai persista decenii intregi : generatii de tineri blazati, neincrezatori in viitorul lor ori al tarii lor, neincrezatori in capacitatea guvernului de a face reforma, si poate mai grav decat orice… valori umane pierdute, risipite in anonimat… romanii au creat, in acesti ani de dupa revolutie, un sistem anacronic, impins spre o directie- inevitabil- pozitiva- datorita factorilor externi. datorita unei Europe ce, din ratiuni geografice a ales sa-i vrea. “barbarii de tirani”, vazand neputinta cronica a romanilor ii preiau pe acestia de pe ultimul loc al perspectivei europene si isi propun sa-i integreze. poate ca intr-o zi, generatiile ce vor fi inlocuit aceasta serie hilara de romani se va desprinde de valorile trecutului, ce au impovarat mereu constiinta nationala si va creea ceea ce se numeste: “identitate nationala”. poate ca intr-o zi romanii nu vor mai copia gresit exemplele tarilor bogate ci vor intelege ca trebuie sa isi creeze propriile valori si sisteme in concordanta cu ambitiile lor europene.

Nota : 9.12.2003 , pe vremea unui spectacol absurd

note editor: imagine de la Televiziunea Română - București, Decembrie 1989