• Cu vreo zece zile in urma, la “Intilnirile Romaniei Literare” s-a discutat despre literatura noului mileniu. Citiva tineri au sarit si au spus ca singura sansa pentru literatura lor este Internetul. Nicolae Manolescu a replicat ca, atit timp cit textele lor nu sint vazute de un specialist, nu au vreo sansa de afirmare.
Deja a aparut un editorial care ii sustine pe tineri impotriva criticilor consacrati, in “Adevarul Literar si artistic” de saptamina aceasta. Fiindca tot s-a incins discutia ar fi bine sa precizam ca Internetul o fi avind el valori prin cotloane, dar e plin pina la refuz de veleitari. Trebuie sa fii putin sado-maso sa cauti “literatura” noua pe Internet. Totusi, in noua disputa a lui Nicolae Manolescu, mai ferm ca niciodata in opinii, cu citiva tineri poeti care cred puternic in Internet, adevarul pare a fi undeva, nu la mijloc, ci complet paralel.
Poetii nostri foarte tineri publica pe Internet avind aceleasi visuri de marire ca si poetii care publicau pe celuloza. Ar trebui sa le explice cineva mai experimentat, Florin Iaru de pilda, sustinatorul lor, ca in momentul in care iti schimbi suportul iti schimbi si aspiratiile, si stil si tot. Bob Dylan e un mare poet, dar un altfel de poet tocmai pentru ca a transmis poezie prin muzica, un canal diferit de suportul de celuloza. Nu poti fi un Mallarme pe Internet, dar poti fi un cu totul alt tip de poet - poate fara orgoliul numelui si al tipariturii. Publici pe Internet si ai visuri batrinicioase de marire? Esti sortit esecului. Cu alte cuvinte, un e-poet ratat.


Am citat acest articol nesemnat aparut in "Evenimentul zilei" de azi, duminica 15.06.2003. Pagina a fost coordonata de Luminita Marcu. Poate fi gasit pe Internet la adresa: http://www.expres.ro/social/?news_id=123047.
Am speranta ca va fi numai bun pentru a genera o dezbatere intre noi.

Ceea ce as vrea eu sa observ este ca suportul poeziei a fost intotdeauna cuvantul. Si cuvantul a beneficiat la randul lui de mijloace de transmisie care au evoluat. Felul in care vorbim s-a schimbat, dar principiile de baza, fonetice, morfologice si sintactice, au tins sa ramana cam la fel de cateva mii de ani.