Un scurt fragment biografic, un „jurnal”, dar mai ales o „monografie” a durerilor și suferinței se vrea, și este, cartea poetei Doina Drăguț, intitulată "Suferințele unui redactor", apărută la Ed. ALMA din Craiova.
Deși titlul cărții pare „de împrumut” (Este o parafrazare a cărții lui Goethe: „Suferințele tânărului Werther”. Acolo sunt suferințe născute dintr-o poveste de iubire complicată și dureroasă; în cartea mea este vorba despre alt fel de suferințe - ne spune scriitoarea în „Cuvântul autorului”), conținutul acesteia atestă că alegerea lui a fost cât se poate de bună, pentru a ilustra drama „personajului central”. E vorba nu numai sau nu numai atât de suferințe fizice și fiziologice, cât mai ales de chinurile psihice provocate „eroului” acestei zguduitoare povestiri, - Constantin Dumitrache - redactor reputat și îndrăgit de radio-ascultători, de egoismul și interesele obscure ale conducerii unei importante instituții de cultură, de „încrengătura” - potrivit expresiei sale - de la Radio „Oltenia” Craiova, care, pentru a elimina un concurent autorizat prin înalta-i pregătire profesională - fost șef de promoție - și prin probitate morală deosebită, l-a tracasat și timorat până la epuizare și dispariție.
Nu „un fragment autobiografic romanțat”, nu „o monografie romanțată a suferinței”, se vrea această carte, deoarece suferințele nu se romanțează, ci una bazată pe adevăr și autenticitate se instituie lucrarea de față.
Cu toate că nu eroul se autointrospectează - doar se autoconfesează uneori - ci autoarea îi analizează chinurile fiziologice și sufletești, - cu unele asemănări caracteristice tehnicii camilpetresciene și Hortensiei Papadat Bengescu, bazate pe autenticitate: probe rezultate din dialoguri, articole, destăinuiri ale personajului în suferință - cartea se circumscrie și prozei analitice. „Câtă luciditate, atâta dramă!” - ar zice Camil Petrescu.
Caracterul de „jurnal” - preponderent al lucrării - este dat de analiza cronologică a suferinței crescânde a „eroului”, cu observația că „însemnările zilnice” îi aparțin autoarei. Nu lipsesc elementele de intimitate, vizând relațiile familiale și cele pline de afecțiune și sensibilitate ale cuplului conjugal - autoare-erou - dar predominante sunt elementele realiste, ale unei realități dureroase.
Deși poetă, înzestrată cu sensibilitate artistică - e adevărat, cam rece, de tip barbian - autoarea își cenzurează cât poate durerea personală, pentru a rămâne în limitele adevărului și pentru ca mesajul transmis să rămână acuzator, rechizitorial, nu direct, ci indirect, cu mijloacele specifice literaturii. Este adevărat că, pentru reverberarea acestui mesaj, autoarea sacrifică multe din mijloacele specifice ficțiunii - cunoscute ei, după cum o dovedesc lucrările-i anterioare -, și renunță la unele „absconsități” și „ambiguități” caracteristice literaturii, dezvăluind numele „eroului” și păstrând identitatea unora din apropiații cercului de prieteni. Doar în descrierea unor aspecte ale naturii și în reflectarea relațiilor familiale manifestă unele efuziuni sentimentale, lirice.
Dialogurile sunt subordonate reliefării raporturilor interumane, familiale și intime, subliniind afectivitatea cuplului conjugal, și relațiile prietenești cu apropiați ai „eroului”, dar uneori și acuzatoare.
Narațiunea curge logic și cu nerv, cu propoziții și fraze, în general, scurte, uneori eliptice și cu implementări ale stilului indirect-liber, trezind interesul cititorului, compasiunea sa, dar și dezaprobarea practicilor inumane dezvăluite.
"Suferințele unui redactor" se instituie ca o lucrare de apreciere a meritelor unui om, în memoria unei personalități, interesând nu numai familia, prietenii și cunoscuții acestuia, ci și opinia publică, chemată să extirpe practici ale unei reminiscențe dictatoriale, specifice totalitarismului comunist și „încrengăturilor” postdecembriste, incompatibile democrației de tip european ce încearcă a se înfiripa în România de azi și mai ales de mâine.

Prof. Ion N. DINCÃ