La sfârșitul secolului XV, în epoca marilor descoperiri geografice, prinții Europei trimiteau spioni care să obțină hărți valoroase. Rutele comerciale erau păstrate secrete. Cei prinși cu aceste hărți sufereau pedeapsa capitală. Scopul era găsirea de aur și mirodenii exotice, mătase și diamante, bogății aflate în celălalt capăt al lumii. Atunci Europa era obsedată de comorile Orientului. Mulți au încercat să descopere rutele către ținuturile mirodeniilor. Oceanele nu fuseseră încă explorate, iar călătoriile pe mare erau aventuri riscante. Multe expediții se încheiau catastrofal. Dar un om a reușit: exploratorul portughez Vasco da Gama.
Veneția, nobilul oraș-stat de la Marea Adriatică, era centrul comerțului internațional din Europa. Astăzi, palatele și bisericile grandioase stau mărturie pentru bogăția și puterea din trecut ale Veneției. În fiecare an, în septembrie, venețienii sărbătoresc epoca de aur a orașului lor. Imaginația europenilor a fost stimulată de bestseller-ul din sec. XIII „Descoperirea lumii”, în care negustorul venețian Marco Polo își povestește călătoriile în Asia. El a scris despre comori de basm din Orientul îndepărtat, despre insule unde se găseau aur și mirodenii. Veneția și Genova știau cât de important era să dețină un monopol în acest paradis terestru. Rutele comerciale au rămas secrete. Profiturile justificau expedițiile. Mirodeniile erau foarte căutate și se vindeau în Europa cu un preț de 80 de ori mai mare decât cel cu ridicata.
Jurnalul de călătorie al lui Marco Polo pe Drumul Mătăsii, în Asia, a modelat concepția despre lume din sec. XIII. Drumul Mătăsii lega porturile din Orientul Mijlociu de Asia Centrală, Pekin și Shanghai, în estul extrem al Chinei. Jafurile de pe Drumul Mătăsii făceau din negoț o întreprindere riscantă. Din această cauză, prețurile erau exorbitante. O altă rută posibiă era traversarea Oceanului Indian. Dacă se putea găsi o rută mai directă către India și Extremul Orient, monopolul instituit de negustorii arabi și venețieni ar fi fost desființat. Epoca de glorie și bogăție a Veneției ar fi apus. A existat un om obsedat de găsirea unei rute. El a călătorit către vest, sub pavilionul Spaniei.
Pe 12 octombrie 1492, Cristofor Columb a descoperit un ținut despre care a crezut că e India. A fost sigur că acesta era ținutul bogat descris de Marco Polo, unde se găseau aur și mirodenii. Era oare paradisul oriental pe care îl căuta pentru patronul lui ? Cu ani înainte, fusese respins de curtea regală portugheză când propusese să caute Orientul navigând către vest. Vestea descoperirii Indiei a ajuns la curtea portugheză chiar înainte ca spaniolii să afle acest lucru. Columb a trimis mai întâi un mesager la regele Portugaliei. Regele a fost îngrozit. Fusese o greșeală să-l refuze pe Columb ? Columb ajutase oare Spania să găsească ruta către India ? Devenise Spania cea mai mare putere în comerțul internațional ? Era cazul să renunțe la căutarea unei rute către India prin est sau ruta pentru India abia începuse ? Istoricul portughez Romero Magalhăes spune în acest context: „Obiectivul lui Columb a fost să ajungă în India călătorind către vest. Ideea aceasta a apărut în zona Mediteranei. Însă regele Portugaliei era convins că teoria era greșită. O rută prin vest către India era fie imposibilă, fie extrem de dificilă.” Cine era potrivit să conducă expediția ? Cine avea să-l concureze pe Cristofor Columb ? Un om care a stat până atunci în umbră: Vasco da Gama.
Vasco da Gama a fost delegat de rege în vara anului 1496. Portugalia era hotărâtă să descopere o rută pe mare către India. Era o mare responsabilitate. Putea oare să facă față ? El a cerut sfatul Domnului și fratelui său mai mare, Paulo, pe care a încercat să-l convingă să preia el comanda expediției. Responsabilitatea însă a rămas pe umerii lui Vasco, deoarece era cunoscut ca un bun marinar, dar mai ales ca un comandant neîndurător, un om violent și imprevizibil care nu se temea să-și înfrunte superiorii. Poate de aceea l-a ales regele Portugaliei pentru cea mai importantă misiune a sa.
Vasco a copilărit în Sines, un mic oraș portuar la sud de Lisabona. Tatăl lui a fost primar. A crescut cu copiii marinarilor și pescarilor. În copilărie, a auzit de multe aventuri pe mare, cu corăbii venind din țări îndepărtate încărcate cu aur și sclavi. Navigatorii portughezi ajunseseră deja la Capul Bojador, Capul Fricii, și porneau spre extremitatea sudică a Africii căutând o rută către India. Nu avea cum să-și imagineze că lui urma să-i revină misiunea de a finaliza cel mai ambițios proiect din epoca modernă.
În Lisabona, mai sunt puține urme din vremea lui Vasco da Gama. În Biblioteca Academiei Științifice, însă, se găsesc cele ami valoroase documente istorice ale Portugaliei, „Livro das Armadas”, de la începutul sec. XVI. E o listă a expedițiilor pe mare ale portughezilor, cu o imagine a flotei lui Vasco da Gama pe prima pagină. Flota a fost alcătuită din patru nave: „Săo Rafael”, comandată de fratele lui, Paulo, „Bérrio”, comandată de Nicolau Coelho, o navă de aprovizionare arsă în timpul expediției, când n-a mai fost necesară, și nava-amiral, „Săo Gabriel”, comandată de Vasco da Gama. Cum era posibilă o expediție atât de periculoasă cu vase atât de mici ? Pentru a răspunde la întrebare, o reproducere a corăbiilor folosite în călătoriile spre India pe vremea lui Vasco da Gama e construită în portul Vila do Conde în nordul Portugaliei. Proiectanții navali au la dispoziție doar câteva desene pentru reconstrucție. Meșterii de atunci cunoșteau planul pe dinafară. Fiecare era responsabil de o anumită parte a vasului. Timp de generații, portughezii perfecționaseră „nau”, un vas rezistent cu o formă compactă ușor de manevrat în ape puțin adânci. Printre tunuri și încărcătură, parâme și greement, rămânea foarte puțin loc pentru echipaj. O călătorie pe un vas ca acesta putea deveni o experiență infernală.
A sosit seara din ajunul plecării. Din echipajul vasului făcea parte și condamnați la moarte. Fuseseră grațiați ca să fie trimiși în misiuni periculoase de recunoaștere în teritoriul inamic. Vasco da Gama cooptase și unii din cei mai versați navigatori ai vremii. Aceștia își dovediseră calitățile în multele expediții ale Portugaliei, dar nu știau la ce să se aștepte în această călătorie în necunoscut. Echipajul se temea. Oamenii știau că o parte din ei nu aveau să-și mai revadă patria. Dar promisiunea faimei și bogăției justifica riscul. Întrebarea era dacă vasele erau potrivite pentru o asemenea expediție. Columb a traversat Atlanticul în doar 52 de zile, însă expediția lui Vasco da Gama avea să dureze mult mai mult. Avea nevoie de mult mai multe provizii. Nava de aprovizionare era încărcată cu provizii pentru trei ani de călătorie. Alimentele constau în hrană uscată, ulei, cereale, apă și vin. Fiecare membru al echipajului avea o rație zilnică de un litru de vin. „Una din cele mai mari probleme în aceste expediții era perioada îndelungată în care marinarii rămâneau la bordul vaselor, neavând acces la alimente proaspete. De aceea era necesar să ia provizii suficiente, constând în hrană uscată, carne și pește uscat și o pâine specială, numită în portugheză «biscoito», biscuiți. Aceste alimente nu conțineau vitamina C și, în lipsa ei, oamenii se îmbolnăveau de scorbut. Relatările despere expediția lui Vasco da Gama sugerează că scorbutul era principala cauză de deces în rândul echipajului.” (R. Magalhăes). Vasco da Gama era un perfecționist, dar nici măcar el nu a putaut anticipa toate dificultățile care îl așteptau.
Pe 8 iulie 1497, patru vase au părăsit estuarul râului Tejo din Lisabona. Marea expediție portugheză începuse. Întrebarea era dacă Vasco da Gama avea să-și țină echipajul sub control pe durata celei mai lungi expediții din istoria Portugaliei. Soarta lor era incertă. La vremea aceea, Portugalia era centrul cartografic al lumii. Informațiile strânse în expedițiile în vestul și sudul Atlanticului erau evaluate, sistematizate și transpuse în hărți. Toți cartografii jurau să păstreze secretele. Din acest motiv, doar portughezii au navigat în sudul Atlanticului timp de aproape un secol. Vasele lui Vasco da Gama erau deservite de 140-170 de oameni, navigatori și marinari, soldați, gorniști, confecționeri de vele, tâmplari, tunari, bucătari și servitori. În acel moment, nava era încă plină cu provizii, dar carnea proaspătă avea să se termine curând. Luni de zile, peștele avea să fie singura hrană proaspătă disponibilă.
De unde se cunosc detalii despre expediția lui Vasco da Gama ? Din fericire, unul din membrii echipajului a scris un jurnal. Această mărturie s-a păstrat. E ținută în Porto, al doilea oraș ca mărime din Portugalia, de la care derivă numele țării. Documentul ocupă un loc important între comorile din biblioteca orașului. Relatarea s-a pierdut timp de secole. Experții speculează că acest lucru s-a datorat politicii portugheze de a păstra secretă orice informație legată de rutele navale către India. Nu se știe cine a scris relatarea sau cine a comandat-o. Acest lucru nu e menționat nici măcar în reproducerea originală. După analiza atentă a scrisului și a materialelor folosite, s-a concluzionat că această carte e o copie din sec. XVI. Cert este că documentul reprezintă o relatare autentică scrisă de cineva din echipaj despre prima expediție a lui Vasco da Gama în India. Sunt relatate dificultățile de zi cu zi cu care s-a confruntat echipajul pentru a duce expediția la bun sfârșit.
Vasco da Gama a fost pus în fața unei decizii dificile: să navigheze spre vest într-un arc de cerc larg, ca să folosească curenții și vânturile sau să navigheze de-a lungul coastei Africii ? E posibil ca portughezii să fi descoperit deja ruta de-a lungul coastei Braziliei și să o păstreze secretă față de rivalii lor, spaniolii ? O echipă de cercetători de la Institutul Meteorologic de la Freie Universität din Berlin au realizat un program pentru redarea tridimensională a condițiilor meteo. Ei au prezentat o simulare a vânturilor din perioada expediției lui Vasco da Gama. Thomas Dümmel, meteorolog berlinez spune: „Am creat o simulare a rutei pe mare folosite de Vasco da Gama în expediția din Portugalia spre India cu ajutorul programului nostru Terra 3D de vizualizare meteo. L-am folosit ca să calculăm condițiile meteo posibile din acea perioadă.” După pornirea animației, pe monitor se vedea destul de clar cum ruta nord-estică oferă curenții favorabili pentru navele care trec pe lângă Insulele Canare, până la capul verde: „Această rută nu prezintă probleme, specifică meteorologul, dar aici trebuie să iei o decizie. Poți naviga de-a lungul coastei vestice a Africii, spre capul Bunei Speranțe, însă aici se vede că pe ruta sud-estică trebuie să navighezi contra curentului, ceea ce o face impracticabilă. Corăbiile din vremea aceea nu aveau nicio șansă. Vasco da Gama a ales altă rută. A navigat într-un arc larg spre America de Sud, reușind astfel să ocolească ruta sud-estică.” Decizia lui Vasco Da Gama a creat un precedent. Și astăzi, vasele cu pânze preferă această rută pentru ocolirea Africii. Flota a traversat ecuatorul. Da Gama folosea un astrolab pentru determinarea latitudinii, dirijând o rază de soare prin aceste orificii. La vremea respectivă nu existau metode sigure pentru măsurarea longitudinii. Þinând cont de aceasta, nu e posibil ca, în expedițiile în vestul Atlanticului, portughezii să fi descoperit coasta Americii de Sud înaintea lui Columb ? Dr. Urlich Knetelkamp, de la Universitatea Europeană din Frankfurt, relatează: „Eu cred că Brazilia a fost descoperită între 1488 și 1497. Portughezii au trimis vase acolo în căutarea mirodeniilor din India. Aceste misiuni au fost apoi întrerupte. Asta înseamnă că portughezii au descoperit Brazilia, dar nu li s-a părut valoroasă. Apoi l-au trimis pe Vasco da Gama să găsească adevărata rută către India și să ajungă la mirodenii. Din nou, avem dovada că portughezii erau adepții discreției diplomatice. Au păstrat secretul descoperirii, ca spaniolii să nu le-o fure.” Această teorie e confirmată de un tratat din 1494, prin care s-a decis ca jumătatea vestică a lumii să fie a Spaniei, iar jumătatea estică, a Portugaliei. Portughezii au insistat ca linia de demarcație să fie trasată mult în vest, astfel încât cea mai mare parte a Braziliei era zona lor de influență. La momentul expediției, Brazilia nu fusese descoperită în mod oficial.
Vasco da Gama și echipajul său au navigat aproape trei luni fără să vadă pământ. Nu știau dacă se aflau pe ruta corectă către coasta africană sau dacă ocoliseră deja și se aflau în Oceanul Indian. Echipajul era epuizat. Apa era puțină. Nu aveau alimente proaspete. Expediția era amenințată să eșueze. Dar iată că, în cele din urmă, pe 4 noiembrie 1497, au văzut la orizont pământ. Au ajuns pe coasta vestică a Africii. Autorul jurnalului: „La o zi după ce am aruncat ancora, într-o joi, am ieșit la țărm cu căpitanul și am prins un băștinaș. L-am dus pe vasul căpitanului, care l-a așezat pe băștinaș la masă și i-a oferit tot ce mânca și echipajul. A doua zi, căpitanul l-a îmbrăcat în haine fine și l-a dus înapoi la țărm. După câteva zile, 14-15 băștinași s-au întors la locul unde ancoraseră. Vasco da Gama le-a pus în față diverse lucruri, să vadă dacă le recunosc din țara lor. Au văzut scorțișoară și cuișoare, pietre prețioase, aur și alte lucruri, dar nu le-au recunoscut. Nu le mai văzuseră până atunci.”
După opt zile, flota a ridicat ancora, pornind spre extremitatea sudică a Africii, Capul Furtunilor, redenumit Capul Bunei Speranțe de regele portughez. Pe 18 noiembrie, după doar două zile, au văzut capul, însă vânturile puternice i-au împiedicat să-l ocolească. „Au ajuns într-o situație critică la Capul Bunei Speranțe. Au trebuit să navigheze pe vânturi puternice, fie împotriva lor, fie cu vânt vijelios care le putea pune vasele în pericol. Vasco da Gama a trebuit să aștepte vreme prielnică. A trebuit să folosească curenți favorabili pentru a ocoli capul.”( Thomas Dümmel). După mai multe încercări timp de o săptămână, au reușit să ocolească Capul Bunei Speranțe.
Timp de secole, oamenii au crezut că Africa și Asia erau legate printr-o punte de uscat. Cu numai 10 ani în urmă, exploratorul portughez Bartolomeu Dias ocolise capul ajungând în Oceanul Indian. Conduși de cârmaciul lui Vasco Da Gama, Pêro de Alenquer, care cunoștea coasta din expediția cu Dias, au ajuns în scurt timp în Golful Midiilor. Portughezii n-au ezitat să ridice câte o cruce peste tot unde au acostat, ca să indice că, deși nu revendicaseră acel pământ, doar ei aveau drepturi asupra lui. Pentru coastele de importanță strategică, aduseseră de acasă stâlpi cu blazonul lor cioplit în piatră. Stâlpii și crucile serveau și ca repere de navigație pentru expedițiile ulterioare.
Un singur explorator ajunsese atât de departe. Iată ce relatează António Estácio dos Reis, de la Muzeul Maritim din Lisabona: „Vasco da Gama a avut onoarea să descopere ruta către India. Altcineva descoperise ruta în jurul extremității Africii cu 10 ani în urmă. Bartolomeu Dias a pregătit drumul pentru Vasco da Gama. A fost o reușită extraordinară să navigheze până în India, dar Vasco da Gama s-a bazat pe descoperirile lui Bartolomeu Dias.”
Trecuseră șapte luni de la începutul călătoriei. Echipajul era tot mai agitat. Prima expediție a lui Dias nu ajunsese în India din cauza lipsei de disciplină în rândul echipajului. Dacă Dias ar fi reușit să-și țină oamenii sub control, ar fi descoperit ruta maritimă către India în 1488. Columb, probabil, n-ar mai fi fost trimis în expediția către vest, iar istoria lumii ar fi fost alta. Navigau într-un ocean în care nu ajunseseră corăbii europene. Nu întâlniseră încă vase arabe. Era o zonă prea vestică pentru navigatorii arabi. Pentru ei lumea se termina la Srâmtoarea Madagascar. Curenții de pe coasta de est a Africii erau imprevizibili. Erau zile în care înaintau doar câteva mile, cu vânt favorabil. Cvadrantul le arăta că se apropiau din nou de ecuator. Măcar stelele aveau să arate din nou familiar. Au avut primul contact cu vasele și negustorii arabi pe coasta Mozambicului.
Portughezii cunoșteau lumea musulmană din perioada cruciadelor și din expedițiile recente în nordul Africii. Arabii ocupaseră în trecut regiuni întinse din Portugalia și Spania. Aveau o istorie lungă de animozități, însă Da Gama avea nevoie de sprijinul musulmanilor, care erau navigatori și constructori de nave extraordinari. Negustorii arabi foloseau de secole corăbii numite „dhow”. Cu aceste vase au ajuns pe coasta Chinei în „Sinbad Marinarul”. Pentru portughezi, cel mai straniu aspect legat de vasele arabe era faptul că nu se foloseau cuie în construcția lor. Scândurile erau prinse între ele cu fibre de cocotier. Vasele păreau fragile, însă căpitanii lor erau navigatori experimentați și foloseau busole și cvadranți mult mai buni ca ai portughezilor. Portughezii știau foarte puține despre tehnicile arabe de navigație. În secolul XV, arabii erau experți în navigație. Partea vestică a Oceanului Indian era zonă exclusiv islamică. Vasele nu erau înarmate pentru luptă. Aceasta ne poate lămuri cât de influent era Imperiul Otoman în zonă. Era un trafic constant între coastele Africii și Indiei.
Un incident a pus în pericol misiunea lui Vasco da Gama. Ghidul trimis de sultanul din Mombassa a recunoscut că sultanul complotase să trimită flota lui Vasco da Gama spre un banc de nisip și să o distrugă. Ghidul s-a oferit să-i servească pe portughezi, dar Vasco a rămas bănuitor. A dat ordin să fie torturat. Echipajul nu l-a considerat însă o amenințare. Oamenii erau bucuroși să aibă un ghid la bord care să-i dirijeze prin apele puțin adânci de-a lungul coastei africane. Ghidul a profitat însă de prima ocazie ca să fugă de creștini. El s-a temut să nu fie torturat din nou. Era ultima zi a portughezilor pe coasta estică a Africii. Sultanul din Malindi, aflat în război cu Mombassa, le-a oferit ajutorul. Și-au refăcut proviziile, încărcând apă proaspătă și fructe. Nimeni nu știa cât avea să mai dureze expediția. Pe 24 aprilie, ghidul regelui din Malindi a fost ridicat la bord. S-a stabilit cursul spre un oraș numit Calicut. Au folosit musonul de sud-vest, care bate constant spre India în această perioadă a anului. Călătoria spre India a mers bine. Aici sunt curenți permanenți care te duc direct spre India cu vânt de sud-vest. Astfel au ajuns vasele lui Vasco în India.
După 23 de ziele, pe 17 mai, coasta Indiei a devenit vizibilă. Da Gama și-a atins scopul. Vasele au ancorat într-un mic sat pescăresc la nord de Calicut. Cum aveau să fie întâmpinați navigatorii aici ? Pentru siguranță, Da Gama a trimis unul dintre criminalii grațiați pe uscat ca să evalueze situația. Inițial, nu a găsit nimic neobișnuit. Niște pescari care munceau, exact ca acasă. Indigenii l-au condus pe condamnat într-un loc unde trăiau arabii din Tunisia, deoarece aceștia vorbeau spaniolă și italiană. Aceștia l-au întâmpinat cu cuvintele: „Să te ia dracul ! Cine te-a adus aici ?” L-au întrebat de ce a venit atât de departe. Arabii se temeau să nu-și piardă monopolul comercial în fața străinilor. Conflictul era iminent.
Pe locul debarcării istorice lui Vasco da Gama în India a fost ridicat un monument la sfârșitul secolului XIX, care comemorează a 400-a aniversare a venirii portughezilor. Oare expediția avea să-i aducă faimă lui Vasco da Gama ? Așteptările erau mari. Autorul jurnalului relatează: „Era luni, 28 mai. Vasco da Gama a mers să vorbească cu regele. M-a luat pe mine și alți câțiva oameni cu el.” Autorul a fost intrigat de toate detaliile. „Când căpitanul a coborât pe uscat, ne-au întâmpinat mulți oameni, unii înarmați, alții neînarmați, ospitalieri și bucuroși. Au adus un palanchin pentru căpitan, folosit de nobilii lor.” Vasco da Gama s-a bucurat de primirea făcută de demnitarii locali. Pentru portughezi, a fost un moment de triumf. Sosirea lui Vasco da Gama în India a fost prima întâlnire a Orientului cu Occidentul, iar analizând mai profund, a fost începutul globalizării la care asistăm astăzi. Autorul jurnalului a fost impresionat de primirea făcută de indieni. El menționează: „L-au purtat pe căpitan prin mulțime, cu mai mult respect decât i-ar fi putut arăta chiar și regelui Spaniei.” Portughezii au crezut că hindușii erau creștini, iar templele lor erau biserici. S-au simțit obligați să-i mulțumească lui Iisus că au sosit cu bine în India. Apoi, autorul își exprimă uimirea: „Pe pereții bisericii erau pictați mulți sfinți, dar felul în care erau zugrăviți era straniu. Aveau dinții atât de mari, încât le ieșeau cam 2 cm din gură, iar fiecare sfânt avea 4-5 mâini. Am trecut pe sub o boltă într-o curte foarte mare. A trebuit să folosim forța la celelalte patru porți. A trebuit să lovim în coaste oamenii care ne stăteau în cale. Unii au fost răniți în învălmășeală. Regele, numit zamorin, stăpânul mării, a primit oaspeții de parcă erau șefi de stat.” Vasco da Gama a spus că era ambasadorul regelui Portugaliei. Avea un mesaj important pe care doar el îl putea transmite. Zamorinul a fost de acord și i-a oferit lui Vasco da Gama audiența privată solicitată. Da Gama știa că era un intrus pentru monopolul comercial musulman, iar musulmanii se simțeau amenințați de prezența portughezilor. Lagenda spune că Vasco da Gama l-a impresionat pe zamorin cu o oglindă de sticlă, mult mai clară decât cele de bronz ale rajahului. E posibil ca legenda să ilustreze alegoric faptul că indianul nu a anticipat urmările venirii portughezilor. Zamorinul nu știa că portughezii nu erau interesați doar de comerț, ci voiau să-și extindă supremația în Oceanul Indian. În prezent, urmașul zamorinului trăiește lângă templele lui hinduse. Formal, este în continuare conducătorul localnicilor. P. K. Ettanuni Raja, zamorinul actual din Calicut, mărturisește: „Vasco da Gama i-a dat strămoșului meu un lanț și un inel. Le port la ocazii speciale. De ziua mea, de exemplu. I-a dăruit două brățări de gleznă. Nu mai avem decât brățara pentru glezna stângă, pe care o port tot la ocazii speciale. Inelul pe care i l-a dat Vasco da Gama e prea larg pentru mine și îmi cade mereu de pe deget. L-am purtat o singură dată.”
În munții de pe coasta indiană, unde cădeau precipitațiile aduse de muson, se cultiva piperul. În sfârșit, portughezii au văzut planta cu ochii lor, planta care producea mirodenia atât de căutată de Occident. Și astăzi, fructele plantei Piper nigrum sunt recoltate în februarie și martie. E o muncă grea pentru culegători, majoritatea localnici din munți. Și astăzi, depozitele din Calicut sunt principalele puncte de comercializare a mirodeniilor din regiune, iar musulmanii joacă încă un rol important în distribuția acestor produse în toată lumea. Prosperitatea regatului zamorinului depindea de comerțul cu maurii, care se făcea din timpuri imemoriale, chiar dacă și Vasco da Gama a fost primit și el cu brațele deschise de zamorin. Prezența maurilor l-a deranjat pe Da Gama, întrucât aceștia erau dușmani istorici.
Vasco da Gama nu era pregătit pentru întâlnirile cu demnitarii locali din Calicut. Cronica relatează: „Când au văzut darurile aduse de Vasco da Gama, au râs și au spus că nu era un tribut pe măsura unui rege, că și cel mai sărac negustor din Mecca sau India ar fi oferit mai mult. Dacă voia să-i ofere un dar regelui, trebuia să fie din aur. Regele nu accepta altceva.” Arabii au încercat să comploteze cu zamorinul împotriva portughezilor, însă acesta era un diplomat. Nu voia să strice relațiile comerciale nici cu musulmanii, nici cu portughezii. Le-a dat portughezilor o scrisoare pentru regele lor: „Vasco da Gama, un nobil de la curtea ta, mi-a vizitat țara, lucru care m-a bucurat. În țara mea sunt scorțișoară, cuișoare, ghimbir, piper și multe pietre prețioase. Vreau de la tine aur, argint, coral și pânză stacojie.”
Vasco da Gama a juns pe culmile succesului. El descoperise paradisul la care Columb doar visase. A descoperit ruta către comorile și mirodeniile Orientului. De-a lungul anilor, tot mai multe mirodenii și alte produse din Orient au pătruns pe piețele Europei. Asociațiile comerciale din diferite țări au intrat într-o concurență acerbă. Veniturile uriașe rezultate au dus la apariția bursei de valori. Pentru mulți, a fost apusul epocii de aur. Sosirea lui Da Gama pe coasta Malabar a fost un eveniment capital care a schimbat întreaga configurație a lumii, nu doar la nivel ideologic, ci și fizic, geografic și social. Pe măsură ce trece timpul, impactul acestui eveniment devine tot mai evident și mai relevant pentru istoria Indiei, când privești în trecut. În timp ce Columb a înrobit indigenii din partea lumii unde ajunsese, portughezii au întemeiat o colonie creștină și au trăit în armonie cu vecinii lor hinduși. Conflictele cu arabii au luat amploare și s-a ajuns la un război comercial în care Vasco da Gama s-a dovedit un adersar foarte crud. Cele mai importante urme lăsate de portughezi în India, datorate zelului misionarilor portughezi, sunt numeroasele comunități creștine. Nu e imposibil să asiști la o slujbă religioasă în limba latină. Biserica Sf. Francisc este prima biserică creștină din India construită de portughezi în 1503.
Dar iată că și Vasco da Gama a trăit „odiseea” întoarcerii acasă din India. Pe 29 august 1498, autorul jurnalului a consemnat: „Ne-am continuat călătoria înapoi spre Portugalia fără ezitare. Eram toți încântați de onoarea de a face o descoperire atât de măreață.” Majoritatea oamenilor au murit în acestă călătorie, pe drumul dificil dintre India și Africa. Au fost trei luni de calvar, fiindcă au navigat împotriva musonului. Blestemul echipajului a fost scorbutul, care i-a afectat și pe cei mai puternici marinari. După 18 luni, doar o treime din echipaj a ajuns acasă. Pentru portughezi, însă, expediția a rămas un succes. În scrisorile adresate regilor spanioli și papei, regele Portugaliei s-a lăudat cu realizarea sa, subliniind șansa bisericii să-și extindă influența, să-i distrugă pe mauri și să permită comerțul pentru supuși și vasele lui.
Însemnătatea expediției lui Vasco da Gama a constat în faptul că le-a deschis europenilor drumul către o lume nouă. Și în țările în care a ajuns a adus o nouă viziune asupra lumii. A avut un impact puternic asupra Europei, în plan economic, științific și cultural. Din acel moment, a fost trimisă în India cel puțin o flotă pe an. Portugalia a început apoi o campanie de cucerire a Oceanului Indian cu foc și sabie. Vasco da Gama a mai făcut două călătorii în India. S-a dovedit unul dintre cei mai cruzi cuceritori. El a rămas în istorie ca cel care a găsit Insulele Mirodeniilor. În timpul lui Vasco, portughezii au cucerit Asia de Sud-Est, Ceylon-ul, Indonezia, până în insulele Moluce și China.
Columb a fost adus în Spania înlănțuit după a treia expediție spre Indii. A murit în 1506, părăsit de toți, convins că descoperise ruta pe mare către India. Vasco da Gama a murit ca vicerege al Indiei în ajunul Crăciunului, în 1524. Lisabona i-a omagiat descoperirea cu cel mai impresionant monument al țării, Mănăstirea Ieronimilor. Rămășițele lui se află în biserica mănăstirii. Portugalia câștigase cursa către India, iar, după moarte Vasco da Gama a fost sărbătorit ca un erou național. Datorită realizării lui, această țară mică de la marginea Europei avea să devină o mare putere, dar nu pentru mult timp. Până la sfârșitul secolului, alte puteri europene au cucerit majoritatea coloniilor ei din India. Dar faima lui Vasco da Gama s-a păstrat. Pe locul micii capele unde Da Gama și echipajul lui s-au rugat înainte să plece în prima expediție a fost construit un turn, Torre de Belém, o bornă pentru cel mai cunoscut capitol din istoria Portugaliei, un reper și un monument închinat trecutului complex al Portugaliei, din care parcă se aude o voce: „Vasco da Gama, nu Columb, a descoperit ruta maritimă către India, deschizând astfel un nou capitol în istoria relațiilor dintre Orient și Occident.”