Unter „Plagiat” versteht man die getarnte Kopie eines fremden, urheberrechtlich geschützten Werks. – Sub „plagiat” se înțelege copia camuflată a unei opere străine, protejată de un drept de autor.

Definiția aparține profesorului Ernst Fricke, jurisconsult specializat pe probleme mass-media. Ea a fost rostită într-un interviu, dat ziarului DONAUKURIER din Ingolstadt cu ocazia începerii unui proces de plagiat care stârnește multă vâlvă în foiletonul german. Protagoniștii procesului sunt un autor de cărți de specialitate și o scriitoare de literatură beletristică, mai precis de romane criminale.

Derularea faptelor, în ordine cronologică, începe în anul 1922. În cătunul Hinterkaifeck, lângă orașul Schrobenhausen din Bavaria, au fost omorâți într-o gospodărie țărănească șase oameni: gospodarul, nevasta sa, fiica sa cu cei doi copii ai ei și o fată de serviciu. Crima s-a petrecut în noaptea dintre 31 martie și 1 aprilie. Cazul nu a fost dezlușit niciodată. Speculațiile însă s-au bucurat de un teren cât se poate de fertil. Virtuoșii condeiului n-au contenit nici până azi să scrie despre acest caz.

Scriitorul Josef Ludwig Hecker a scris în anii 50 o nuvelă cu titlul „Nacht von Hinterkaifeck” (Noaptea de la Hinterkaifeck). În anul 1981 Hans Fegert, un amator de filme de scurt metraj, a realizat filmul „Symbol des Unheimlichen” (Simbol al coșmarului). Zece ani mai târziu Kurt K. Hieber a făcut un film documentar pentru postul de televiziune ZDF. Tot în anul 1991 a fost jucat pe scena teatrului „Rechts der Isar” din München o dramă care a tematizat omorul din Hinterkaifeck. Această serie este complectată de multe articole, comentarii și interviuri din diverse ziare și reviste.

Jurnalistul și autorul de cărți de specialitate Peter Leuschner a scris în anul 1978 cartea „Hinterkaifeck – Deutschlands geheimnisvollster Mordfall” (Hinterkaifeck – Crima cea mai misterioasă a Germaniei), iar în anul 1997 a publicat volumul „Der Mordfall Hinterkaifeck – Spuren eines mysteriösen Verbrechens” (Cazul criminal Hinterkaifeck – Urme ale unei crime misterioase). Cărțile sunt considerate opere de referință în acest caz. Succesul la public a rămas însă mai degrabă modest.



În ianuarie 2006 scriitoarea Andrea Maria Schenkel a publicat romanul criminal „Tannöd”. După un an cartea a fost premiată cu Premiul German de Roman Criminal (Deutscher Krimipreis). Volumul a cucerit repede locuri fruntașe pe listele de bestselleri. Ca urmare au fost vândute până acum peste 550.000 de exemplare și licențe de traduceri au fost vândute în 16 țări. Numai în acest an (2008) vor avea premieră patru dramatizări diferite ale acestui roman și probabil va fi terminat filmul artistic „Kaifeck Murder”, regizat de Esther Gronenborn. În rolurile principale vor juca cunoscuții artiști Benno Führmann și Alexandra Maria Lara.



Anul trecut Leuschner a învinuit-o pe Schenkel de plagiat și a intentat un proces. Advocații vorbesc de o valoare de ceartă (Streitwert) în jur de 500.000 de Euro. Tribunalul Regional München va pronunța sentința la 21 mai 2008. Dar în ultima dezbatere de tribunal judecătorul Thomas Kaess a făcut o declarație, preluată de multe ziare din Germania: „După părerea noastră concordanțele nu sunt destul de concludente pentru o violare a dreptului de autor.”

Se pare că de data asta beletristica, adică creația literară bazată mai mult pe fantezia și arta limbajului, va triumfa asupra reșerșării și prelucrării de specialitate.