Frunza de stejar a Cenaclului de Seară

« Într-un târziu
Vine și poezia.
După frământări de o noapte,
Spre ziuă.
(Pe la cântatul cocoșilor de ziuă.)

- Ceva nou? întreb încercănat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca să-ți fac o viață mai frumoasă, zice. »
(Marin Sorescu - Într-un târziu)



Dacă ploaia înseamnă bogăție, atunci sesiunea de sâmbătă 9 iunie a fost un festin, nu atât prin legăturile create cât prin poezia prezentată și întărirea vechilor relații de prietenie și comunicare.

O parte dintre membrii Cenaclului de Seară au participat la un adevărat maraton al poeziei, început dimineața, la orele 11.00 cu Cenaclul Orpheon, al cărui gazdă, domnul Ioan Rațiu, ne-a împărtășit din experiența dumnealui. Aici l-am cunoscut pe epigramistul Popescu Ger și pe editorul Nicolae Stelea, care sperăm să ne devină prieteni buni.

De aici, o parte dintre noi au mers la Uniunea Scriitorilor unde, in Sala Oglinzilor, Cristian Vasiliu și-a lansat volumul de sonete « La nord de suflet », iar o altă parte, am mers la Cafe Deko, unde, în cadrul atelierelor Agonia, am ascultat creațiile Danielei Micu, poetă cu greutate, care abia a scris cuvântul înainte al lucrurilor pe care le are de spus în poezia românească, și ale poetului Călin Traian Uba, om deosebit și scriitor șugubăț în profunzimea esențelor sale.

Bineînțeles, la orele 17.30, după un slalom îndrăzneț printre picăturile de ploaie, înfometați, deși spre noi zâmbiseră sandwichurile Adinei, ne-am regăsit în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române, unde l-am ascultat pe poetul Conu Marius.

Lectura poemelor prezentate de Conu Marius a generat ideea unei priviri ușor ștrengărești asupra iubirii. Poemele sunt bogate în sensuri, pivotând cu efervescență în jurul simptomelor de tânăr nedumerit, neoferind modele, dar stimulând inspirația și dibăcia cititorului. Þinuta preferată a poeziei conumariusiene este dezinvoltă, și în nici un caz nu se înscrie în tenta de cacialma lirică pe care o au ultimii ani de creație poetică din țara noastră. În ziua de azi, când mai mult se simulează scrisul, poezia conumariusiană este un pas către solitudinea tihnită a autorului, care utilizează în opera sa împletirea originalității construcției pe formele considerate de unii locuri comune. Practic, Conu Marius scoate o autostradă asfaltată, cu sinuozități bine calculate, din 5-6 poteci de codru întunecat.

Dl. Profesor Florin Iordache, spune despre Conu Marius că « se dă genial ». Are o experiență mare de viață și este clară înclinația sa către numerologie. Domn’ Profesor îl consideră pe Conu Marius un om care a citit, are o cultură, apoi a uitat totul și a scris din ceea ce a simțit. Are un vocabular bogat și nu are nici o bătaie de cap cu utilizarea cuvintelor. Poezia pe care a prezentat-o pare din exterior doar o joacă dar de fapt este o consumare totală a subiectului.

Domnul Ioan Rațiu, incitat și dânsul de maratonul poetic la care a participat cu plăcere, găsește că valoarea scriiturii nu așteaptă numărul anilor. A pune pe hârtie temele prezentate de Conu Marius, presupune o atitudine de specialist. Dacă unii pot fi proiectanți și alții constructori de poeme, Conu Marius este prototipul arhitectului. Prezentarea acestei teorii a eului este argumentată permanent și are elemente de suport care nu îl trimit către labil. Femeia, iubirea, dragostea, prezentate de poet, trasează un drum al ideii de evoluție și ambiguității necesare unei relații. Merită toată atenția Conu Marius și, așa cum admirăm o construcție frumoasă și trainică, vom vedea în timp dacă poezia poezia prezentată va sta in picioare.

Petre Fluerașu, cel care va citi pe data de 16 iunie la Cafe Deko alături de poetul Adrian Firică, a fost profund nemulțumit de lucrurile uzitate și imaginile vechi. Este convins Petre că poetul bate apa în piuă pe o problemă de geniu (t)ratat. Titlurile sunt prost alese iar lumea pe care o vede Petre este plictisită de obsesiile turnate în capul cititorului. Versul scurt fracturează poemul. Exaltări. Interjecții. Romantism. De secolul al XVII-a. Desigur între atâtea « puncte » de vedere, Petre nu mai înțelege pentru cine scrie Conu Marius și de ce versurile încep cu cuvinte de legătură. Par textele unui om învins, dar totuși finalul ultimului poem este bun. Și remarcă Petre « trebuie să scrii fără obsesii personale, sau să-l faci pe cititor să creadă că obsesia ta este de fapt obsesia lui ».

Și a venit Violeta. Ca un taifun violet, care i-a replicat lui Petre că, deși pare o joacă poezia lui Conu, cuvintele curg firesc, este o înlănțuire de autoportrete și crede că autorul are un sentiment de fascinație pentru zbor. Declarațiile de dragoste, încercările, zborul, sunt lucruri care generează sentimentul că singurătatea este absesntă din poemele lui Conu Marius. Cât despre trilogiile prezentate de poet, Violeta Stika crede că întotdeauna capitolul 3 este iubirea. Ansamblul poetic prezentat este ceva nou, este chiar o surpiză mare, deși pe ici pe colo mai sunt versuri care ar trebui scoase.

Domn’ profesor răspunde că experiența estetică și erotică ar dispărea din poezia lui Conu dacă s-ar scoate umplutura.

Domnul Alexandru Ciocioi, unul dintre cei mai noi membri ai Cenaclului de Seară, este de părere că textele sunt ale unui începător. Poezia trebuie să fie un conglomerat de simboluri, metafore, comparații, iar tot ce a citit Conu Marius este de fapt un singur subiect. Fiecare poezie trebuie să aibă o idee de la cap la coadă. Poetul își pune prea multe întrebări (lucru care aparține firesc poeziei tinere) și nu sprijină ideea poemului prin comparațiile, metaforele necesare. Dacă ar scoate acea referire permanentă la eu, eu, eu, ar ajunge la o căutare estetică cu finalitate.

Maria Grosu a fost plăcut impresionată de poezie, a găsit un fir călăuzitor în ea, și identifică motivul zborului ca fiind constructiv. Remarcă ușurința cu care sunt create metaforele bune. Există diamante minuscule, dar totuși diamante în poezia lui Conu Marius. Dacă ar lăsa să se așeze puțin praful pe texte și apoi l-ar șterge, și o dată cu el cuvintele de umplutură, ar avea mari șanse să facă o poezie adevărată.

Liloo – Liliana Hanganu, crede că este vorba de o poezie a unui glas interior. Felul în care frazează poetul dă alt sens textului și poemele prezentate sunt acte personale și intime. Fragmente de vis. Amintiri amestecate cu prezentul și cu siguranță nu este vorba despre o singurătate dureroasă, revoltată.

După părerea lui Iulian Geantă, poezia are ritm de hip-hop, este imaginea unui om prins de rutină, care se retrage în parcul lui interior, un fel de oază, o lume a lui, în care poate vorbi despre frământări personale. Poemele au fluență, se gândește poetul la lucruri tinerești, legăturile sunt făcute cu grijă, și în ansamblu dă impresia unui cocktail din diferite influențe.

Ioan Turensky crede că am auzit o poezie care s-a desprins de epatare prin fraze șoc, prin versuri pline de căutări. Ideile sunt foarte bune și caută un loc de meditație, lucru care cu siguranță nu trebuie pus la zid.

Daniela Micu caută cu înfrigurare răspunsul la întrebarea : « ce vrea Conu ? ». Nu are obsesii, nu are nimic imprevizibil, și poemele par a fi drăguțe, dar cu siguranță nu îl reprezintă pe autor.

Doamna Ivănescu M. Ariana crede că în Marius Conu găsește esențele zborului, o filosofie a lui.

Al. Bănulescu vede în poezia prezentată rezultatul unei minți sintetice, înclinată spre filosofie, care asimilează zborul, apa, pământul, toate elementele fundamentale, cu ușurință, firesc. Nu sunt mulți scriitori care să fi atacat natura zborului din unghiul în care o face Conu Marius.

Încheierea este făcută de domnul Rațiu, care propune pentru toată lumea ca cele trei elemente pe care trebuie să le folosim în devenirea poetică să fie Calea, Adevărul și Viața.

Am trecut bineînțeles, la partea a doua a cenaclului, unde s-a citit din : Grigore Alexandrescu, Zadie Smith, Blaise Pascal, Ioan Horea, Homer, Mircea Ignat.

A urmat un moment de reculegere pentru actorul Adrian Pintea.



În partea a treia a fost o avalanșă în care cei prezenți, Adina Stoicescu, Silviu Tănase, George Ioniță, Cristian Balint, Daniela Micu, Liliana Hanganu, Violeta Stika, Bejliu Anne-Marie, Maria Grosu, Fluerașu Petre, Iulian Geantă, Conu Marius Viorel, Alexandru Ciocioi, Ivănescu M. Ariana, Florin Iordache, Ioan Rațiu, Ioan Turensky, Constantin Cătălin, Al. Bănulescu și subsemnatul, au recitat versuri din creațiile proprii.
Săptămâna viitoare vom avea și muzică.

Vă așteptăm în Rotonda 13, locul liber de cercuri, sâmbătă, 16 iunie, 2007, orele 17.30, pentru a comenta creațiile pe care Violeta Stika, membră a Cenaclului de Seară, le va supune dezbaterii.

Clipa dă Sens !