Mâine a trecut. A venit astăzi, cățărându-se cu întunericul nopții pe fire de aer. La ora la care scriu, luna se vede pătrată. Se strecoară, așa, într-o parte, prin rama ferestrei și se așază pe genunchii mei. Îi mângâi fruntea înaltă și-i spun că oamenii sunt făcuți din păsări și că în fiecare zi pierd câte una. Ridică sprâncenele și-și lipește urechea de inima mea. Apoi, cu un creion tocit desenează pe un șervețel un stol; din alte păsări, alte cuvinte, alte… Și o ia la fugă cu tălpile goale, de mână cu tristețea mea despre timpul care trece…
Uneori, când porți în tine amintiri de care nu vrei să te desparți, scrii greu, cumva. Poate din teama de a nu le pierde, poate din neputința de a accepta că, totuși, viața nu stă pe loc. Pe scriitorul Nicolae Rotaru l-am cunoscut cu foarte mulți ani în urmă. Eram medic și timpul, foarte tânăr. Îmi amintesc cu emoție ziua în care a intrat în cabinet cu revista "PENTRU PATRIE" sub braț. Avea același zâmbet cald și aer ușor mucalit. Apoi i-am cunoscut minunata familie față de care și acum nutresc sentimente alese. Medicină, poezie și viața care ne-a împrăștiat, după o vreme. Pe mine, doar. Am plecat din acel cabinet și din literatură! Ne-am reîntâlnit după ani, grație domnului Facebook. Ieri, am participat cu bucurie la lansarea volumului de poeme "PEGAS FÃRÃ POET". Am scris câteva vorbe imediat după lansare, promițând că voi continua. A fost așa, cum o poveste…
Când am ajuns, devreme, holul imens părea aproape neînsuflețit. Doar cărțile așezate frumos pe rafturi, care făceau discret cu ochiul și cei care le rânduiau , la stand, descompuneau atmosfera, parcă de muzeu, în elemente ce apropiau sufletul de frumos și esență.Am pășit cu sfială în sala ce urma să găzduiască evenimentul, am făcut tăcerii câteva fotografii, dând aparatul pe silențios, să nu destram emoția. După o vreme, animația a luat locul încremenirii și am auzit clar fâlfâitul aripilor unui "PEGAS FÃRÃ POET". S-a așezat cuminte pe masă, răsfirându-și foile și odihnindu-și cuvintele, zborul, inima, în timp ce scriitorul Nicolae Rotaru a lovit gongul în spiritul său plăcut-mucalit. Am ascultat cu încântare alocuțiunea doamnei Alexandra Săraru și alocuțiunile domnilor Ștefan Cazimir, Ștefan Mitroi, Olimpiodor Antonescu, Sorin Alexandrescu, Constantin Codiță, Geo Călugăru – personalități culturale. La finalul evenimentului, cantautorul Eugen Stan a ridicat inimile, înfrățindu-le, într-o atmosferă de patriotism autentic, la ceas de CENTENAR. Nu știu dacă prezența atâtor generali, colonei, colegi, studenți, editori, scriitori a făcut posibilă transformarea lansării într-un „regal, într-o recreație spirituală” – cum frumos spune autorul, sau aerul pur de poezie și simțire românească s-a insinuat până în ultima celulă în stare să tresară; cert este că am plecat, de la Salonul de Carte ce și-a desfășurat a XXII- a ediție la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne, mai bogată cu o POEZIE și mai aproape de credința că românii trebuie să trăiască împreună într-un singur stat – dincolo de orice timp, orice gând, orice bătaie de inimă!
Drum frumos, cărticică - a 114-a scrisă de domnia sa și dedicată Marii Uniri! Felicitări, domnule Nicolae Rotaru, general, în rezervă și general, în activitate de POEZIE!
București - 3 Noiembrie 2018