MInunate ZILe am trăit la sfârșitul lui ianuarie! În perioada 29-31 ianuarie 2016 a avut loc a IX-a ediție a Festivalului “Romeo și Julieta la Mizil”, organizat de Fundația Culturală cu același nume, având ca parteneri Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” și încă alte 15 organizații, fundații, institute, societăți culturale... Dar nu fundațiile contează, ci oamenii. Domnii Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea sunt atât de insistenți, eficienți, coerenți, potenți, competenți, perseverenți, polivalenți, consecvenți, încât festivalul reușește de la an la an să bată toate recordurile de existență, prezență, abundență, audiență, eminență...

La întâlnirea lunară a Clubului Umoriștilor Constănțeni, din data de 23 ianuarie, am făcut socoteala că șase CUCi primiseră deja invitație de participare la Festival - Petru Brumă, Claudiu Conțevici, Ananie Gagniuc, Dan Norea, Ion Ruse, Ionuț-Daniel Țucă. Așa că ne-am împărțit în două mașini. La Mizil am zărit-o printre participanți pe Violetta Petre, o CUCă mai veche care, din motive personale, a lipsit o perioadă. Pot spune chiar “ne-a lipsit”, pentru că are un râs sonor, exploziv, foarte tonic pentru umoriști în timpul unui recital. Iată că eram șapte pitici, rolul Albei ca Zăpada urmând să-i revină Loredanei Dalian, anunțată cu marele premiu la poezie. Voi reveni la acest subiect.
Când ne-a văzut, Laurențiu Ghiță ne-a și încondeiat.

VIN CUCI LA MIZIL
Viscolule, tu aduci
La Mizil, un grup de Cuci:
Vine-Ananie Gagniuc,
Cel mai șturlubatic Cuc,
Cu bărbosul de Norică
(Nu e Cuc, nici păsărică)
Și cu procurorul Țucă,
Cel ce anchetează-o Cucă;
Vine și maestrul Brumă,
Care are Cuc, nu glumă,
Nu ca domnul cowboy Ruse,
(Ce-a fost Cuc, dar se cam duse)
Și Claudiu Conțevici,
Singur cuc, acum, aici.
Lâng-atâția Cuci, firește,
Doar o pupăză lipsește!
Deci, vom sta în așteptare
Viscolele viitoare!

Vineri după amiază ne-am cazat la Hotelul Maximus, care nu are balustradă la scări. În mod normal nu deranjează, dar când ne-am întors veseli nevoie mare, de la o cină stropită din plin cu de toate, urcatul treptelor a devenit o problemă.

Duminică pe la 9 dimineață am mers la Liceul Teoretic “Grigore Tocilescu”. Am fost primiți cu pâine și sare, am vizitat școala, standurile cu cărți, reviste și ouă. Evident, e vorba de câteva din ouăle Letiției, aduse de Cătălina Orșivschi. După care am ieșit cu toții pe treptele de la intrare, pentru fotografia de grup. Cu această ocazie, am făcut și tradiționala poză a agoniștilor.










Odată intrați în sala de festivități, a început maratonul, o secvență neîntreruptă de cinci-șase ore - discursuri, dezbateri, înmânări de diplome, epigrame, retrospective video, momente muzicale... De ce neîntreruptă? Pentru că o asemenea mulțime, dacă primește o pauză de cinci minute, nu se mai adună înapoi nici după o oră. Ca să nu te deshidratezi, mai ieși să bei o cafea sau un pahar cu apă după nevoi sau preferințe, astfel încât să nu pierzi un moment interesant.




După imnul național și imnul liceului, a urmat un episod “in memoriam” Efim Tarlapan, Corneliu Leu, Al. Popescu Zorica, cele trei mari personalități prezente la festivalul precedent și dispărute în ultimul an. Momentul a fost marcat de o retrospectivă video și de instituirea unor trofee în onoarea acestora, înmânate membrilor familiilor. Dacă amintim că academicienii Solomon Marcus și Nicolae Dabija, prezenți anul trecut, au lipsit din motive medicale, am început să mă gândesc serios la pericolul participării consecvente la Mizil. Totuși, dacă voi fi invitat, sunt tentat să merg în continuare. Ediția de anul viitor va fi a X-a, jubiliară, iar organizatorii o dedică d-lui Mircea Ionescu Quintus, care va împlini 100 de ani de la naștere. Cu acel prilej, va fi instituită o nouă unitate de măsurare a duratei vieții: QUINTUS-ul, unitate egală cu un secol.




Am privit cu nostalgie un film despre istoria liceului și a festivalului, apoi am ascultat cu mai puțină nostalgie discursurile unor personalități, majoritatea reprezentând partenerii festivalului. Scurte, dar multe.

A început premierea. La a IX-a ediție, care a reunit cca 600 de concurenți la ambele secțiuni, Poezie și Epigramă, organizatorii au oferit premii în valoare totală de 4000 de lei. Înainte de a prezenta premiile la secțiunea Poezie, să anunțăm juriul: insp. dr. Cristina Marian-Ionescu, George Stanca și Anca Hirshpek - câștigătoarea de anul trecut. După ce s-a stabilit podiumul, juriul a avut probleme serioase. Primele trei clasate, Loredana-Florentina Dalian, Diana Beldeanu și Sanda Nicucie au fost descalificate succesiv, datorită unor încălcări de regulament. Iar participanții de pe locurile 4-13 aveau toți aceeași medie. De ce aveau aceeași medie? Datorită unei clauze ciudate din regulament: “Notele acordate de juriu sunt de la 1 la 10, nota cea mai mică și cea mai mare nefiind luate în considerare la stabilirea mediei.” Eliminarea extremelor este corectă la un juriu cu 12 arbitri, așa cum e la patinaj artistic. La un juriu cu trei sau patru membri, pot apărea anomalii grave. Acum îmi explic de ce Nicolae Bunduri, cu un grupaj bun de epigrame, a ajuns pe locul 33, iar eu cu un grupaj excepțional am ajuns pe locul 51. Am tot sperat să fie descalificat vreun premiant, ca să intru în primii 50, dar degeaba.
Prezentarea premiilor la secțiunea Poezie a fost precedată de un mic speech al președintelui juriului, George Stanca, în care acesta a înfierat cu vorbe grele “corupția” care, iată, a ajuns să se strecoare și în rândul poeților. După părerea mea, concurenții au circumstanțe atenuante și nu meritau asemenea acuzații. Cel mai grav delict în literatură este plagiatul, ori aici nu era cazul. La concurenți mă refer. Regulamentul are în corpul principal o frază “Poeziile/epigramele trimise nu trebuie să fi fost publicate pe hârtie până la data trimiterii”. Abia undeva mai jos, ca un fel de anexă, urmează alte câteva clauze referitoare la plagiat, greșeli gramaticale, lipsă de bun simț, indecență, printre care și următoarele:
“Oricine va trimite un text/ texte publicate până la data afișării rezultatelor va fi descalificat”.
„Oricine va trimite un text/ texte cu care a participat la alte concursuri literare va fi descalificat”.
Obligația ca textele să fie inedite este cât se poate de corectă, altfel se încalcă principiul confidențialității. Adică e foarte posibil ca un membru al juriului să fi citit undeva una din poezii și, prin asta, să identifice autorul. Dar regulamentul trebuie să fie ceva mai puțin confuz. Cuvântul “publicat” (cu atât mai mult “publicat pe hârtie”) te duce cu gândul nu la “făcut public” ci la apariția într-o revistă sau un volum.

Revin la câștigătorii secțiunii de Poezie, extrași cu forcepsul dintre următorii nouă participanți cu aceeași medie.
1. Marele premiu "George Ranetti" - Dumitru Sîrghie (Slatina)
2. Premiul "Grigore Tocilescu" - Vali Orțan ( București)
3. Premiul "Agatha Bacovia" - Victorița Tudor (București).




Cum primii doi premianți sunt originari sau locuiesc în Slatina, Constantin Moldovan (Nelu pentru prieteni) a taxat imediat situația.

S-a întâmplat înc-o minune,
Dar nu-s mirat, nu-i niciun bai,
Căci este-o vorbă care spune:
Oltean să fii, noroc să ai!

La capitolul “Umoriștii la rampă”, Ananie Gagniuc a stârnit, ca de obicei, hohote de râs. Sub titulatura “Epigramiștii la rampă”, un grup select format din Nicolae Bunduri, Laurențiu Ghiță, Ion Diviza și Petru-Ioan Gârda a re-citat un schimb spumos de replici, desfășurat mai demult pe agonia. Cuvântul “spumos” nu e gratuit, tema dialogului era “Pe Dunăre de-ar curge vin”. Iar protagoniștii, trebuie să recunoaștem, sunt foarte în temă! Ca o mențiune, Bunduri a avut ca de obicei un purtător de cuvânt, de data asta pe Nelu Moldovan.




La secțiunea Epigramă, juriul a avut următoarea componență: George Corbu, Corneliu Berbente, insp. drd. Mihai Morar, Petru-Ioan Gârda - câștigătorul de anul trecut. Premierea a fost efectuată de George Corbu. Iată câștigătorii și câte două epigrame.

1. Marele premiu "George Ranetti" - Ion Diviza (Chișinău)





ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL
Certat de ea o viață-ntreagă,
Îi strigă-n culmea disperării
Că nu s-a priceput s-aleagă
Măcar otrava acătării.

CUNOȘTINȚA
Am iubit la ceas de taină
O necunoscută faină,
Tare mândră și plăcută…
Cât a fost necunoscută!


2. Premiul "Grigore Tocilescu" – Ionuț-Daniel Þucă (Medgidia),




SPRE FESTIVALUL „ROMEO ȘI JULIETA”
Săgeți, în vârfuri cu trotil,
Nervos țâșnesc, urmându-și țelu’,
Din toată țara spre Mizil,
Doar nu vroiați spre Deveselu.

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Sărmană limbă, plângi în van
Când vezi la noi ce bine știm
Să te serbăm o zi pe an
Și-n restul să te schingiuim.

3. Premiul "Agatha Bacovia" - Florin Rotaru (Buzău).




MAI BINE MAI TÂRZIU...
Un vis de-al meu, de când eram copil,
Îmi face, iată, ziua mai senină:
Expresul azi oprește în Mizil
...C-au dispărut vreo trei bucăți de șină.

DIN PRESÃ
Au dat la știri, au scris și la ziare,
Că la Mizil, în centru, bat-o vina,
Căzu o farfurie zburătoare,
Când la Uzină-a explodat cantina.

Premiile au fost însoțite de șarje amicale. A excelat Petru-Ioan Gârda, care a adresat câte una fiecărui câștigător.

LA MIZIL, PÂNÃ ȘI CÂȘTIGÃTORUL MARELUI PREMIU A FOST NEMULȚUMIT DE JURIZARE!
Diviza s-a fixat, cu anii,
La cele mai înalte cote,
Așa că azi refuză banii,
Căci e nemulțumit de note!

Ionuț-Daniel Țucă și-a adresat singur una, pentru a le evita pe ale celorlalți.

PROCUROR LA FESTIVALURILE DE UMOR
Fiindcă procurorul nu-i oricine,
Așa gândește-un juriu avizat:
Să-i dăm o invitație mai bine,
Decât s-apară dânsul c-un mandat.

Dar de șarja lui Gârda tot n-a scăpat.

ÎN APÃRAREA JURAȚILOR BLAMAȚI PENTRU CÃ ÎL PREMIAZÃ PE PROCURORUL ȚUCÃ - PREMIUL II
Să nu-i mai faceți de ocară
Spunând că sunt părtinitori,
Că n-or fi singurii din țară
Ce-i ȚUCÃ-n fund pe procurori!

Dacă Țucă n-a scăpat, Florin Rotaru n-avea nicio șansă, doar e prieten la toartă cu Gârda. “Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur!”

LUI FLORIN ROTARU - PREMIUL III
Eu nu-i bag astăzi bețe-n roate,
Dar cred că,-n timp, m-am dumirit
Cum ia el premiile, toate:
Rotaru e un învârtit!

Sub titlul “În contact cu lumea”, o mare bucurie a reprezentat pentru mine cuvântul domnului Alexandru Mironov. Toată viața am fost un mare fan al literaturii SF, care îmi ocupă un corp întreg de bibliotecă. În cuvântul domniei sale, printre altele, a făcut referire la un text de Asimov, despre originea umorului.




La dezbaterea “Starea actuală a umorului” au participat Ștefan Cazimir, Cornel Udrea, Elis Râpeanu și Petru-Ioan Gârda. Elis Râpeanu a citit un eseu, Cornel Udrea și Ștefan Cazimir au debordat de umor, Nelu Gârda a debordat de emoție, văzându-se între atâția monștri sacri.




Luările de cuvânt și premierile au alternat cu momente muzicale. Aici au excelat moldovenii de dincolo de Prut, care au venit cu o legiune întreagă de cântăreți și poeți.




Sâmbătă seara a urmat FestiBalul la Ferma Dacilor, undeva la cinci kilometri și patrusute de metri de Mizil. Cei cinci kilometri au fost parcurși cu autocarul, cei patrusute de metri pe jos, pe întuneric, prin noroi. Ceea ce m-a făcut să oftez “Unde sunt zăpezile de altădată?” Dar mâncarea, băutura, ambianța, veselia, muzica și dansul ne-au făcut să uităm drumul. Iarăși merită remarcat antrenul și buna dispoziție induse de grupul de moldoveni.







Și cu asta cei șapte CUCi își iau rămas bun de la Dvs! S-au întors acasă cu o colecție de trofee – o cupă (Ionuț Țucă), trei diplome (Ionuț Țucă, locul II la Epigramă, Violetta Petre, mențiune la Poezie, Ion Ruse, mențiune la Epigramă) și șapte medalioane. Pe drum, gândul zbura la ediția viitoare, jubiliară. Le urăm celor doi organizatori, Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea, să bată toate recordurile, deși nu prea văd cum e posibil așa ceva, deja au atins un vârf greu de depășit.