Meandre 76- să i se rețină din soldă!


A doua zi de dimineață, după ce a intrat în birou, casierul a băgat capul pe ușă:
-Tovarășe Mihăilescu, vă cheamă șeful de la financiar.
Mihai și-a luat șapca și a mers la financiar.
-Să trăiți tovarășe maior! M-am prezentat la ordinul dumneavoastră.
-Tov. Mhăilescu, uite aici actul de primire , exemplarul nr .1, pe care l-ați depus pentru decont la motorină și butoaie. Comandantul nu a aprobat și a pus rezoluția: „Contravaloarea butoaielor va fi reținută din solda ofițerului pentru că nu a avut raport de necesitate și nici nu a fost oportună achiziția. „
Lui Mihai nu-i venea să creadă. S-a dus la comandant și a cerut să fie primit.
-Comandantul nu vă primește!
Mihai a așternut un raport justificativ prin care explica cele întâmplate.
După două zile a primit raportul înapoi cu rezoluÈ›ia comandantului:“ suma se reÈ›ine din solda ofiÈ›erului“.
Mihai și-a înregistrat documentul în anexa pentru documente secrete și a plecat din birou să se liniștească.
Și-a reamintit de situația cu echipamentul de cadre și a revenit.
-Hai Tanțo să terminăm treaba.
Tanța avea chipul umbrit de cearcăne. Nici nu-ți dădeai seama dacă de nesomn sau de altă natură.
-Șefu, te rog să mă ierți pentru nesimțirea soțului meu, de aseară. Înțelegi în ce atmosferă trăiesc acasă?
E mult de discutat despre ce, cum, cine a-nceput și nci nu e treaba mea.
În două ore au reușit să încheie lucrarea, au împachetat-o și au expediat-o la eșalonul superior, pentru centralizare.
-Tanțo, mi-am cumpărat butoaiele de motorină. Comandantul m-a pus să le plătesc.
-Ce? E nebun?
Mihai a tăcut și s-a apucat de calculul foilor de parcurs. Și-a luat instrucțiunile de calcul T.A. 500
și și-a amintit războiul pe care-l purtase cu aproape șase ani în urmă cu comisia de control a ministrului...
A terminat de calculat foile, le-a centralizat și le-a îndosariat și apoi a completa F.A.Z., foaie de activitate zilnică a autovehiculelor. După care a-nceput să verifice durata la amvelope , la baterii.
Pe ușă a intrat un ostaș care i-a înmânat un aviz de coletărie. Primise, la Petroșani, un colet.
A mers la șeful de stat major și a cerut permisiunea ca a doua zi de dimineață să meargă până la Petroșani, prezentând avizul.
S-a întors în birou și, privind-o pe Tanța i-a spus:
-Tănțico, ți-a trecut glonțul pe la ureche! Potolește-te!
Tanța, cu un zâmbet șmecheresc s-a ridicat în picioare salutând:
-Să trăiți, am înțeles!
A doua zi Mihai a plecat la poștă la Petroșani.
Surpriza a fost imensă. Soldatul Molnar îi expediase un mic banc de tâmplărie și două rindele.
În drum spre cazarmă a trecut pe acasă, a lăsat coletul și a intrat în cazarmă. Unul dintre îngrijitorii de la porci, îl căuta:
-Toalent major, una dintre scroafe o început să fete de azi noapte . A scos doi purcei dar nu mai poate să fete. Purceaua este trântită pe jos și geme.
-Fugi sus și așteptați-mă. Pregătiți niște apă caldă și prosoape curate.
Problema era urgentă. Nici nu știa de unde să cheme un veterinar. Colonelul doctor Popescu făcuse o asemenea intervenție pe vremuri la Mihai Bravu, când el era tânăr locotenent, așa că, fără să stea pe gânduri s-a decis să facă același lucru. A trecut pe la cabinetul medical, a cerut o feșă lată, săpun lichid, spirt și niște iod. A plecat în fugă la animale.
Ceeace bănuise se adeverea. Se temea că este prea târziu. A pus un soldat să ascută un cuțit pentru a sacrifia scroafa dacă va fi nevoie.
A pipăit urechile scroafei și a văzut că avea febră. A pipăit burta animalului și a simțit purceii mișcând. S-a spălat bine pe mâini apoi și-a dat cu iod și după aceea cu spirt medicinal,.,. A rupt o bucată mai lungă de feșă, a pus-o în două și și-a legat-o de încheietura mâinii drepte. Și-a uns mâna până la cot, uns cu săpun lichid și așezat în genunchi a încercat să bage palma în uterul scroafei
-Ostași, țineți-o bine că dacă se zbate îmi rupe mâna!
Încet, încet, odată cu contracțiile Mihai a reușit să bage mâna prtând pe trei degete, degetul mare, arătătorul și mijlociul, un laț făcut din tifonul legat de încheietură.
Purcelul era încă viu dar era așezat retrovers. Degetele i-au pipăit botul și au găsit colții. Lațul a reușit să-l plaseze după a treia încercate. A tras mâna încet până s-a întins tifonul. Cu palma stângă ținută pe burta animalului urmărea contacțiile și odată cu ele trăgea încet de râtul purcelului.
În cele din urmă a reușit.
Purcelul era vânăt dar încă mișca. Cu un prosop curat i-a curățat nasul și gura ți a început să-l frecționeze. În cele din urmă purcelul a guițat iar soldații au început să aplaude.
Mihai a rămas lângă scroafă încă două ore până când a fost expulzată și placenta.
A cerut un prosop udat în apă rece și a acoperit purceaua. Purceii sugeau iar purceaua a dat semne de revigorare.
-Șefu, tot sunteți aici, haideți să vedeți că avem un porc de vreo 40 kg. care nu a mâncat de ieri.
Mihai s-a uitat la animal, a întrebat dacă a avut diaree, apoi a plecat la comandament și a dat notă telefonică la brigadă:
„La UM este 02639 Lupeni este nevoie urgentă de un veterinar. Ar fi bine să fie vaccinați și porcii antpestos.'
Mihai a evitat să meargă la comandant să semneze și a mers la șeful de stat major.
Nota telefonică a fost semnată și dată la ofițerul de serviciu pentru a fi transmisă.
A doua zi Mihai a mers la școală la fată. Totul era în ordine. Învățătoarea a lăudat-o și a transmis mulțumiri mamei pentru că Floricica este cea mai cochețică .
-Aveți o fetiță frumoasă, curată și îngrijită. Toate mămicile se uită lung la pampoanele ei și la șorțulețul curat, călcat și apretat.
Mihai a mulțumit în numele mamei și a plecat cu un zâmbet pe față: „sunt tatăl ce-i mamă cu-n pui! „
Veterinarul nu a venit. A treia zi, când a veniti veterinarul, porcul murise.
Toate animalele au fost vaccinate și veterinarul a promis că va trimite cu poșta militară certificatul pentru porcul mort.
După ce a servit masa la popotă comandantul l-a chemat la raport:
-Luentmajor, ți s-a urât cu binele! Ai omorât scroafa! Þi-o imput!
-Tovarășe colonel , nu scroafa aceea a murit, eu am salvat-o.
-Nu ți-am permis să raportezi! Ieși afară!
Ecoul vocii comandantului răsunase în tot comandamentul. Oamenii crăpau ușile și ascultau furia comandantului.
Nici nu a intrat bine în birou și l-a chemat ofițerul financiar.
-Domnule, ești în pasă neagră, iar îți iau bani! Comandanntul a cerut să ți se impute un porc de 100 de kg.
-Pe ce bază? Există o cercetare administrativă?
-Uite, comandantul mi-a dat ordin scris.
Mihai a rămas mut de uimire. Furia era gata să izbucnească. Și ce era să facă?
„Asta e armata în care ai vrut să te-ntorci? Credeai că s-a schimbat ceva? „
Mihai a raportat la ofițerul de serviciu că pleacă la cantina minei în control. Mersul pe jos l-a mai liniștit. După numirea la intendență era primul control pe care-l făcea.
Forfota femeilor era foarte mare. O parte dintre minerii care veniseră la schimb erau la masă. Mihai a intrat în sala de mese unde mâncau soldații.
-Atențiune, încetați!
Militarii au rămas înțepeniți în postura în care îi surprinsese comanda vreunui gradat.
-Continuați!
Mihai se plimba printre ostași privind hrana din farfurii. Părea aspectuoasă iar soldații mâncau cu poftă. Apoi s-a dus în bucătărie să vadă meniul pentru toată săptămâna. A luat legătura cu șeful de cantină atrăgându-i atenția că grăsimea animală este în cantitate cam mare și că ar fi bine să mai substituie din ea, la echivalent financiar, cu carne de porc.
Era pe punctul să plece când una dintre bucătărese s-a apropiat.
-Bună ziua!
Mihai a privit-o atent și a recunoscut-o.
S-a potolit bărbatul tău?
-Da! A venit miliția și l-a dat afară din casă. Acum este un bărbat model. Aș vrea să-l primesc acasă. Au trecut trei luni...
Mihai a privit-o îndelung și în cele din urmă i-a răspuns:
-Faci cum crezi că e mai bine dar poate că ar fi bine să mai aștepți...
-Mi-a luat și flori, și nu mai bea așa mult...