meandre 73- amintiri din copilărie

Din casă a ieșit o femeie uscățivă, cu o basma neagră pe cap care lăsa să cobore pe chipul negricios o șuviță transpirată de păr aproape alb.
-Sărumâna!
Femeia și-a ridicat de pe piept niște ochelari cu sticle groase, atârnați de un elastic slinos și și i-a pus pe nas:
-Bine ai venit, maică...
Deodată au podidit-o lacrimile, privindu-i pe cei doi:
-Doamneeee, cum îi iei la Tine pe ăia bunii! Unde ești, Floareo, să-l vezi pe băiatu lui Ricuuuu?
Fetița, un pic speriată s-a apropiat de piciorul tatălui, cuprinzându-l cu ambele brațe.
Bătrâna a coborât de pe prispă și l-a luat în brațe, sărutându-l zgomotos.
Fetița a rostit un „sărutmâna„ timid.
Femeia s-a aplecat și a sărutat-o pe creștet, apoi a depărtat-o ca să o vadă mai bine:
-Mă, asta are ochii lu soră-mea, exact ca ai lu bunica. Hai, intrați!
După câteva secunde , cu un glas aproape răstit a început să zbiere:
-Vasileeee! Ienuțooo, ia ieșiți, mă, că a venit băiatu lu Ricu!
Pe ușă s-a ivit un bărbat înalt, cu un chip tuciuriu și din spatele lui, ca o pată de culoare, a apărut o femeie mărunțică, cu părul galben, aproape roșcat. Șuvițele de păr încadrau un chip aproape roz. Printre picioarele lor au apărut și câțiva copii blonzii, aproape dezbrăcați, desculți și murdari.
-Mă, ia treceți în casă, să vă dau să crăpați în voi!-a rostit Ienuța.
După câteva chicote și hârjoneli ale copiilor Ienuța a asprit glasul:
-Dariuse, Puico, ia treceți în casă! Hai că mă iau după voi!
Tudora i s-a adresat lui Vasile:
-Mă, ia pune apă în lighean să se spele oamenii ăștia și po ormă du-le bagajele în camera de la drum.
Vasile s-a executat aprinzându-și o țigare.
Apoi, privindu-l pe Mihai, l-a luat în brațe și în ochii ai căror alb era aproape gălbui s-a văzut o licărire umedă.
-Ce mai face Rică, Jean, unchiul Ion?
-Ce să facă, sunt bine. Tata Ion cu bătrânețile iar ceilalți așteaptă pensia.
-Mai are unchiu porumbei?
-Da, da nu așa mulți.
Vasile a ridicat ochii spre acoperișul din tablă nouă, a băgat două degete în gură și a fluierat strident. Porumbeii de pe casă s-au ridicat în zbor și au prins a se roti în înalt.
-Ia uită-te să vezi cum „joacă“. Am niÈ™te „ciungi“ È™i „gălățeni“ care „joacă“ până jos!
Din când în când din stolul răsfirat pe cer se vedea câte un porumbel care-și lăsa trupul să cadă în coadă, rostogolindu-se din înalt. Unul dintre porumbei a juns jos, aproape de pământ și a încercat să se redreseze. Cu toate astea tot s-a lovit. Vasile a alergat și l-a prins între palme. Porumbelul, încă amețit, privea dezorientat apoi a încercat să se elibereze și bărbatul i-a dat drumul.
Tanti Tudora l-a apostrofat:
-Mă, ești ditamai omu, mâine-poimâne socru mare și ai minte ca la paișpe ani. Dacă ar fi după tine ai stat toată ziua cu ochii la cer. Pune mâna și fă ce ți-am zis și spune Ienuții să dea de mâncare la oamenii ăștia...
-Da, ce, fa, nu muncesc la fabrica de cărămidă?
Mihai privea cas cu acoperiș de tabșă nouă și l-a întrebat pe Vasile:
-Mă ai făcut casă nouă? De unde atâția bani?
-Mi-a spus mama că la colțutile casii a îngropat Moș Pascu niște mahmudele. Am săpat, am scos banii și pe urmă m-am apucat.
-Păi nu te-a turnat nimeni la miliție?
-Am mers la Constanța la finu Ionel și mi-a schimbat patru mahmudele pe aur marcat și pe urmă l-am vândut.Celelalte patru le-am pus și io la colțuri, pentru copii...
Mă, ăsta a lui Ricu, ia și tu o găleată goală și du-te de vale și culege niște roșii și niște castraveți.
Mihai, împreună cu Floricica au mers cu greu printre nenumăratele păsări de pe bătătură. Găini, bibilici , boboci de gâscă și de rață, curci, toate scurmau sau se duceau să bea apă dintr-un cauciuc de tractor tăiat și prins în cuie pe o scândură. Curtea , de aproape 5000 de m.p., cobora într-o pantă lină care se oprea într-un șanț larg, plin cu pă pe care înotau rațeși gâște. Au cules legumele și au revenit.
Între cei doi salcâmi care acopereau cu umbra lor u bună parte din fața casei, se afla o masă foarte mare pe care era întinsă o față de masă albă sub care se ghiceau ceva obiecte.
Mihai a ridicat un colț și a văzut o albie mare plină cu aluat și o mulțime de vase scunde de aramă, cu diametre mari, în care se vedea aluatul care era pus la crescut.
-Tanti, da pentru cine faci atâta pâine?
-Maică, azi sunt de rând și e treaba mea să fac pâine pentru alde Picerea, Mita, Labă, Porojan, Gâga și pentru ai lui Onete. La șapte zile o dată fiecare face pâine pentru fiecare și avem pâine proaspătă.
Cânele a început să latre și să se zbată în lanț
Mihai a privit spre poartă și a văzut un bărbat cam de vârsta lui care ținea în mână o farurie mare acoperită cu un prosop.
Privindu-l întrebător pe Mihai, bărbatul s-a adresat bătrânei:
-Fa, Tudoro, am fost la gârlă la Curul Morii și am prins niște arvățoi. Dar din dar se face rai.
-Bogdaproste, a rostit Tudora închinându-se, apoi a luat farfuria, a deșertat-o, a spălat-o într-un lighean, a șters-o și a pus pe ea niște ouă și o bucată de brânză:
-Ia Arcade, și du la copii!
La auzul numelui , Mihai s-a luminat și s-a apropiat de bărbatul tuciuriu, cu păr creț și cu ochii gălbui:
-N-ai murit, mă? La cât erai de nebun ziceam că ai crăpat!
-M-am însurat și m-a liniștit Vica.
Din grajd s-a auzit răgetul unei vaci.
-Vasileeee, ai dat mă, apă la vacă? Că de băut lapte știți dar de vacă nu aveți grijă!
Vasile a venit din casă cu o măsuță joasă și cu două țoluri pe care le-apus pe jos. Ienuța a pus o față de masă, câteva farfurii pe care erau bucăți de brânză, roșii, castraveți, câte două ouă ochiuri și pâine.
-Poftă bună, vere. Mă duc să dau apă la vacă. Tudora asta e nebună, toată ziua mă aleargă!
Floricica privea încurcată la măsuța joasă și că nu erau scaune. Mihai a așezat-o pe bucata de preș și i-a spus:
-Așează-te turcește și ia de mănâncă!
Tudora băga paie într-un cuptor de pământ uriaș și apoi a pus o tablă să-l astupe, sprijinind-o cu o prăjină. Apoi a mers la masa cu aluat și a mai pus cocă în câteva tingiri.
-Sărutmâna pentru masă ! Tanti, noi margem pe la gârlă.
-Stai, mă, că merge și Vasile să aducă niște pământ pentru lichit și mergeți cu el.
Vasile a scos un cal slăbănog din grajd și l-a pus la căruță. A aruncat niște unelte în căruță și a pus o pătură pe scândura care ținea loc de capră.
-Vere, mergi?
Mihai a luat fata în brațe și a așezat-o în căruță apoi a urcat și el. Vasile a luat calul de dârlogi și a scos căruța pe uliță apoi a sărit pe capră.
Dii, boală!
Căluțul costeliv și-a îngropat copitele în colbul gros și a pornit alene.
Au coborât spre lunca Ialomiței și Vasile a oprit la o surpătură adâncă în care se vedeau mai multe gropi din care se scosese pâmânt. Mihai a luat fata și au plecat spre gârlă. Din malul înalt la baza căruia Vasile scotea pământ, din găurile săpate, ieșeau prigorii care umpleau cerul cu cântecul lor.
-Tata, aici ai copilărit tu?
-Da, aici veneam în vacanțele de vară. Mergeam la scăldat, la pescuit. Mergeam cu străbunica prin zăvoaie și culegeam melci, după ploaie.
Au aruncat cu bucăți de pământ în apă, urmărind apa turbure cum înghite bolovanii. S-au întors printre mărăcinii care umpleau locul. Buruienile erau împodobite cu niște flori mari și mov, mărginite de frunze țepoase. Fiecare floare era plină de albine și bondari.
Vasile umpluse jumătate de căruță așa că s-au întors acasă.
Tanti Tudora începuse să scoată pâinea din cuptor. Se dusese vestea în țigănie că a venit „Mihai a lu Ricu, de la București „. Rând pe rând veneau câte unul dintre cei cu care se juca în copilărie să-l salute. Grupul era în creștere. Arcade, privind la ceilalți, a decretat:
-Bă, diseară ne strângem în față la al lui Picerea și facem o cântare. Tanti Tudora a tăiat niște păsări și a pregătit mâncare pentru seară. Floricica se plimba prin curte dar Mihai a averizat-o:
-Vezi că în spate sunt două gropi foarte mari! Să nu te apropii prea mult, să nu cazi.
După câteva minute fata s-a întors.
-Tata, de ce au făcut gropile alea?
-Moș Pascu, străbunicul meu, folosea gropile ca să pună cereale, pentru iarnă. După recoltă, punea câte o căruță de lemne în fiecare, le ardea și apoi le văruia. În mijlocul gropii făcea un coș de aerisire din coșuri de nuiele fără fund, puse unul în altul apoi turna grâul. La gură, punea papură pe ele și apoi pământ. Sus pe gura de aerisire punea un fel de capac ca să nu plouă în groapă. În cealaltă punea porumb boabe, curățat la clacă. Porumbul știuleți îl puneaîn hambar.
-Avea străbunicul tău așa multe cereale?
-Avea, tată. Muncea foarte mult. În timpul secetei Moș Pascu a săpat un șanț de doi km. de la Ialomița până la câmpul lui ca să poată uda porumbul. Ații vindeau pâmânt și el cumpăra. Cumpărase, în asociere cu câțiva vecini, tractor cu pinteni, batoză și alte utilaje agricole. Avea moșul șapte cai, două perechi de boi, câteva vaci, peste o sută de oi...
-Și acum de ce nu mai au?
Bărbatul a închis rapid subiectul cu o propoziție rostită apăsat:
-Le-au băgat la Colectiv!
Din uliță se auzeau sunetele unui acordeon, câteva scârțâituri de vioară, acordurile sacadate ale unui țambal.
-Tanti, băieții fac o cântare, mergem și noi.
Vasile și-a luat și el acordeonul și au mers pe șanțul pe care se strânseseră muzicanții. Mirosul de balegă amestecat cu cel de paie arse cotropise ulița. Cântarea a durat până târziu. Au ajuns acasă și tanti Tudora le-a încălzit apă să se spele.
Mihai a luat fata în brațe și au intrat în camera răcoroasă care mirosea a naftalină , busuioc, tâmâie și a flori de câmp.
Candela afumată veghea din perete cu ochiul ei luminos, veșnic aprins.
De dimineață, după ce au mâncat, Mihai a întrebat-o pe fetiță:
-Nu vrei să dăm o fugă până la mare?
-Ba da!!!
Mihai a spus că vor pleca și a căutat în mersul trenurilor. Mai erau 50 de minute așa că Vasile a pus calul la căruță să nu piardă trenul.
Sentimentul unei tristeți nemărginite îl acapara pe Mihai, pe măsură ce se depărta de zona numită țigănie.
Au urcat în tren și soarele începea să urce pe cer. În gara Constanța , la coborâre, Mihai a luat bilete pentru întoarcere apoi au plecat la mare. Geanta au lăsat-o la bagaje de mână după ce au luat din ea două prosoape. Plaja Trei Papuci era populată dar nu în exces. S-au așezat pe prosoape după ce au făcut o baie în mare.
Mihai privea ceasul când razele soarelui au fost obturate de o persoană care se oprise și-i privea.
-Mă, tu nu ești băiatu lu Nașu Răcă?
-Ba da!
Mihai a deschis ochii larg, privind bărbatul negricios, cu păr alb dat pe spate.
-Nu mai știi, mă, când ai venit de ți-am dat magnetofon să faci sală de dans?
-Nenea Costel Bălan!
-Da, mă, da de ce nu ai venit pe la noi? Nu mai știi unde stăm?
-Cum să nu știu? Topraisar 19, nu?
-Așa mă!
Stăm numai două-trei ore și plecăm acasă.
-Ce face nașul, unchiul?
-Toți sunt bine!
-Mă, tu știi că și eu și fratele meu mâncăm o pâine după urma lu nașu?
-Cum așa?
-Când eram mici Rică ne-a învățat să cântăm la acordeorn, pian, vioară, fluier.
-Mi-a spus el ceva...
-Da prințesa asta, Albă ca Zăpada, ea ta?
-Da, unchiule, a mea e!
-Și tu , ca și taică-tu v-ați luat rumânce.
Apoi adresându-se fetii, a întrebat-o:
-Fa, tu eștu rumâncă sau țigancă?
Cu un aplomb neașteptat, Floricica a răspuns râzând:
-Sunt țigancă, ca tataie Rică!
S-au despărțit sărutându-se.
Cei doi, tată și fiică au plecat spre gară.
-Floricica, tu mai știi când ai fost prima dată la mare?
-Da, mai știu. Am fost cu tine și cu mama cu avionul. Aveam un prieten străin dar cu voi nu doream să vorbesc. Cu Alin mă înțelegeam fără să vorbim.
Pe drumul de întoarcere copila a dormit adânc după ce amâncat ce le pusese Tudora la pachet: brânză, roșii friptură din pipt de pui...
Au ajuns pe seară la București. Teodora cu Mona erau îngrijorate.
-Iată, am venit!
Fetele au plecat la cinematograf la Favorit iar Teodora a început să-i facă bagajele pentru a doua zi.
Urmau să se întoarcă în valea Jiului și odată cu ei, Mona, care mergea la bunici.