Meandre 69- vizitatori la poartă


Mihai È™i-a scris raportul prin care cerea avansarea în gradul următor, având în vedere că depășise cu mai mult de un an termenul de avansare, apoi a scris un alt raport prin care solicita, la terminarea stagiului celui care încadra postul de ofiÈ›er de intendență, să fie încadrat pe acel post, fiind singurul ofiÈ›er din batalion cu specializarea respectivă. A depus rapoartele la biroul de documente secrete să fie prezentate comandantului, apoi a urcat la biroul unde spera să-È™i continuie activitatea până la sfârÈ™itul celor doi ani de „recluziune“.
A bătut la ușă și după ce a fost invitat, a intrat în biroul Constanței.
-Să trăiți și sărutmâna!
La biroul din fața ușii stătea un căpitan de infanterie iar alături mama colegei Floricicăi.
-Aha, dumneavoastră trebuie să fiți locotenentul major Mihăilescu!?
-Da, chiar eu în persoană.
-Ei, nu mai aveți mult și-mi termen stagiul. Sper să vă încadreze comandantul.
Tanța zâmbea complice.
-Viitorul meu șef are o fetiță frumoasă, colegă cu fiica mea.
A sunat telefonul așezat pe masa Constanței.
Părea ciudat ca în timp de pace, într-un birou, fie el și într-o cazarmă, să vezi un telefon de campanie, cu manivelă.
-Alo da!
-Sărutmâna, doamnă. Tovarășul lent major Mihăilescu este la dumneavoastră?
-Da, e aici. Doriți să vorbiți cu dânsul?
-Nu! Vă rog să-i spuneți că are un vizitator la punctul de control.
Mihai, plin de mirare, a plecat cu pas întins la poartă.
Cu mirare și cu o oarecare teamă, a descoperit-o pe....Ana.
-Ce cauți aici? Cum ai aflat unde sunt?
Aceste cuvinte le-a însoțit cu gestul de a o lua de braț ca să se depărteze de punctul de control.
-Făi, fată, uiți că sunt ofițer în armata română? Vrei să mă dea ăștia afară pentru că am relații cu străinii?
-Doar sunt cea mai bună elevă a ta. Să-ți dau un citat din clasici în viață: „oi fi eu urâtă dar nu sunt și proastă!„ Când mi-a cerut soldatul buletinul i-am spus că l-am uitat acasă.
-Sub ce nume te-a înregistrat?
-Mihăilescu Ana! Pot să fiu sora ta, chiar dacă sunt blond-roșcată.
-Bine, spune-mi de ce ai venit!
-Păi, am venit să-l văd pe iubitul meu, țiganul din România!
-Ană, nu pot să te duc acasă că te-ar vedea Floricica și nu știu cum se scapă și povestește la copii despre iubita lui tata din Germania.
-Nu-ți fă probleme. Nu după pulă am venit ci că mi-a fost dor de tine. E adevărat că am venit și cu afaceri, știi tu, costume de haine, bijuterii la reparat. Am aflat de la Nae unde lucrezi și am venit. Și dacă erai pe Novaia Zemlia te găseam...
-Ană, eu mi-am împlinit visul și am îmbrăcat din nou haina militară. M-am gândit bine și nu mă pot căsători cu tine. În Germania poate aș trăi mai bine dar oamenii sunt atât de reci încât nu cred că m-aș obișnui vreodată. În plus de asta încă nu am terminat divorțul dar cea mai mare problemă poate fi chestia că mama Floricicăi nu-și va da acordul ca fata să plece din țară.
-Mihai, când nu e obligatoriu să iei o hotărâre, e obligatoriu să nu iei nici o hotărâre! Timpul e și el un sfetnic bun!
S-au sărutat și Ana a plecat la gară.
Mihai a considerat că a fost suficient de tranșant privitor la viitorul lor comun așa că nu avea nici măcar o undă de murdărie pe conștiință.
„Băi, băiete, femeia asta e dracul gol. Chiar te iubește. Mariana nu ar fi făcut un asemenea gest în viața ei. „
Mihai a trecut pe la fosta locuință și a găsit o nouă citație pentru tribunal. Urma să meargă cu Floricica să fie audiată de judecător.
Ajuns la noua locuință a găsit-o pe Floricica acsă.
-Nu ești la școală, tata?
-Ultimele două ore nu le-am mai făcut. Să știi că am fost la popotă și am mâncat. Uite, tanti Nuți mi-a dat și mâncarea pentru tine.
Pe masă era așezată mâncarea pentru mihai și Floricica i-a spus:
-Mergi și te spală pe mâini și stau cu tine să mănânci. Știu că ți-e urât să mănânci singur!
Mihai a pupat-o pe frunte și și-a oprit cu greu o lacrimă de recunoștință drăgăstoasă.
Fata i-a adus un pahar cu apă și apoi a dat șervețelul la o parte de pe farfurioara cu prăjitură.
Mihai a terminat de mâncat, a rostit, așa cum făcea chiar când era singur la masă, „sărutmânapentrumasă. „
Floricica a strâns vasele și le-a dus în bucătărie.
-Floricel, lasă-le că le spăl eu. Am de vorbit cu tine.
Floricica a venit și s-a așezat pe scaun.
-Tata, uite, am primit citație de la tribunal. Judecătorul vrea să vorbească cu tine și să te întrebe care este viața ta alături de tata și să te întrebe cu cine vrei să stai după divorț. E posibil să te întrebe și de ce!
-Tătic, eu ți-am spus că vreau să stau cu tine, da? I-am scris mamei pentru că m-ai obligat tu. Ai văzut că nici măcar nu mi-a răspuns la scrisori? Și dacă mă întreabă am să-i spun că după ce divorțăm vreau cu tine, e clar?
Mihai o privea cu inima strânsă. „Măcar pe ea o întreabă cineva cu cine vrea să stea. Pe mine nu m-a întrebat nimeni! Eu eram prea mic iar părinții mei s-au lepădat de mine ca de Satana și m-au dat să mă înfieze bunicii! Doamne, ce bunică minunată am avut!„
Mihai a lăsat fata acasă și a plecat la comandament și a scris un nou raport apoi s-a trecut în registrul pentru părăsirea garnizoanei. Când să intre la biroul D.S . să lase raportul, s-a întâlnit cu comandantul.
-Ce, ai alt raport?
-Tovarășe colonel, am citație pentru tribunal și trebuie să mă prezint cu copilul.
-Este pentru ultima dată când îți mai aprob. Facem serviciu la armată sau ne plimbăm prin țară? Una-două, la București. Bine că nu-mi ceri să te duci cu copilul în tabără!
Mihai tăcea dar în adâncul sufletului sentimentul de reppulsie pentru armată se reaprindea. Îi venea să-l întrebe pe colonel dacă el nu are copii, dacă el a știut vreodată ce-nseamnă grijile unui tată, dacă....
Îl privea pe colonel în ochi și vedea un „militar „ în cel mai rău sens al cuvântului, un om obtuz, lipsit de sentimente, lipsit de umanitate.
A treia zi au plecat la București. Ajunși la tribunal Mihai a văzut-o pe Mariana pe holul tribunalului și pe avocatul ei. Floricica îl țineastrâns de mână așezându-se în spatele lui ca și când căuta protecție față de mama ei.
-Maestre, cum ați decis? Urmăm cursul dorit inițial de clienta dumneavoastră sau dați curs propunerii mele.
Mariana, de după avocat s-a răstit:
_să vedem ce spune fata! Judecătorul o va audia astăzi.
-Tu ții copilul în condiții mizere, printre soldați, nespălat, neîngrijit!
Floricica a prins curaj și ieșind de după piciorul lui mihai a spus:
-Chiar dacă ar fi să bem apă din zăpadă topită tot cu tata vreau să stau Și să știi că avem apartament cu două camere, avem mobilă, avem baie și bucătărie. De mâncat mâncăm la popotă.
Floricica a fost chemată la audiere și după aproape o jumătate de oră s-a întors, cu obrajii aprinși. L-a tras pe Mihai de mânecă ca să se aplece să-i spună ceva la ureche.
-Tati, reaua aia de judecătoare a vrut să mă facăsă stau cu mama. Mi-a spus că bărbații nu sunt în stare să aibă grijă de copii, că ar fi mai bine, măcar pentru un an, să stau cu mama. I-am spus că nu vreau. Că dacă nici la scrisori nu mi-a răspuns, ce să caut eu la ea? Apoi i-am spus cum ți-am spus ție cu apa din zăpadă topită. La urmă am întrebat-o dacă ține cu mama și dacă vrea să mă despartă de tine.
Au intrat în sala de judecată și judecătoarea a invocat înțelegerea dintre părți așa că verdictul a fost cel așteptat.
„Se declară desfăcută căsătoria din vina ambelor părți, casa rămânând mamei iar minora este încredințată tatălui spre creștere și educare. Instanța obligă pe reclamanta pârâtă la plata unei pensii de întreținere.... „
Au pecat direct la gară dar trenul avea să plece numai pe seară. Mihai a sunat-o pe Teodora și ea i-a propus să vină cu fata pe la ea, măcar să dea copilului ceva de mâncare, până vor pleca la gară.
Au ajuns destul de repede. Mihai avea aceleași emoții pe care le avea pe vremea când o conducea pe Teodora de la liceu până acasă.
-Bine ați venit!
-Sărutmâna, a răspuns Floricica.
Zâmbetul cald al Teodorei a făcut fetei o impresie deosebită. Fata ei era la școală încă. Au mâncat împreună și Teodora a însoțit-o să vadă casa și balcoanele.
-După ce terminăm stagiul la mină o să stăm cu tine?
O liniște stânjenitoare s-a așezat între cei doi adulți.
Mihai, ca să poată ieși din încurcătură, a încercat să bălmăjească ceva:
-Mai este destul până atunci. În plus Teodora are famlia ei...
Fata s-a uitat lung și reprobator la tatăl ei.
-Tata, hai să mergem să nu pierdem trenul! Vrei să mă bage colonelul la arest?