poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaÅ£a nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-25 | |
Mendre 58- din nou discuții și vești
Ajuns acasă Mihai a montat microemițătorul È™i a dat drumul aparatului de radio fixându-i sonorul la o intensitate destul de mică. Și-a pus receptorulîn ureche È™i a ieÈ™i în spatele blocului. Emisia era perfectă, clară È™i fără interferenÈ›e. Bărbtul a pregătit ceva de mâncare È™i a plecat să-È™i aducă copilul. ÃŽn vacanÈ›a asta de iarnă o va lăsa mai moale cu învățatul. „Poate că nu ar strica ceva mai multă copilărie! „ Floricica a mâncat dar nu avea chef să meargă să se joace cu copiii. -Tata, mă laÈ™i să mă duc la bibliotecă la Sadoveanu? Tu mi-ai făcut abonament aÈ™a că doamnele alea mă È™tiu bine. -Ce vrei să faci acolo? Ce carte cauÈ›i È™i nu găseÈ™ti acasă? -Nu vreau să citesc. Au ele niÈ™te discuri cu poveÈ™ti de toate felurile. ÃŽÈ›i pune discul , te aÈ™ezi într-un fotoliu mare È™i pufos È™i asculÈ›i prin căști. -Bine tata, du-te, dar ai grijă la maÈ™ini È™i să nu uiÈ›i să taxezi biletul! -Bine, tata. Am plecat! Mihai s-a cufundat în lectură dar gândul nu îi era la cartea din faÈ›a lui. „ Nu înÈ›eleg ce o determină pe o fată ca MicuÈ›a să-È™i înÈ™ele bărbatul. Probabil că s-a predat unui viitor în sat preferând o viață liniÈ™tită, calmă, de mamă cu copii, de gospodină, stăpână a casei. După spusele ei de aici înainte îi va fi credincioasă soÈ›ului. Probabil că a ajuns la concluzia că a „copilărit“ destul... Bine, asta ar fi o explicaÈ›ie dar Mica, gagica pompierului, ce motive avea? Dar nevasta lui Tică Dicu? Oare încerc să-mi găsesc o justificare la infidelitățile comise de mine însumi încercând să dau vina pe partenera de viață? Este oare important să aflu cine a început? Oare când È™i de ce a început să scârțâie căsnicia mea? Mai doresc eu să continuie această relaÈ›ie? Cel mai greu lucru în a decide acest divorÈ› este faptul că fiica mea nu va mai trăi cu ambii părinÈ›i. Eu nu am avut alături pe niciunul dintre ei È™i locul lor a fost È›inut de un bunic, o bunică, o altă soÈ›ie a tatălui, o altă bunică de împrumut... Cum m-a afectat această lipsă? Nici măcar nu pot răspunde la această întrebare întrucât nu È™tiu cum ar fi fost să cresc alături de părinÈ›ii mei. Chiar, cum ar fi fost să mă crească un tată cu o maturizare întârziată, dominat de patima jocurilor de noroc È™i cu multe zile înecate în băutură? Și asta alături de o mamă cu carte puÈ›ină È™i cu o înclinaÈ›ie boemă spre o viață acoperită de poleială È™i de imaginaÈ›ie!Cum ar fi fost mai bine?„ Mariana a intrat în casă trântindu-È™i geanta lângă uÈ™a debaralei din hol. -Sărutmâna! Bine ai venit! -Am venit bine, pe dracu. Mihai a încercat să o îmbrățiÈ™eze dar ea l-a împins cu brutalitate. -Ia mai lasă-mă È™i tu cu toate tâmpeniile din capul tău. Avem ceva de mâncare? -Da, am făcut o supă de pui È™i un ghiveci sârbesc. -Ia r mâncăruri d-alea, ca de cazarmă. Dacă nu ai fost în stare de haina militară acum ai parte de ce meriÈ›i. Nu era bine atunci când luai carne de la Antrefrig, cu kilogramele? -Ba da, era bine, că toată familia ta beneficia iar tu nu È™tiai să faci decât pulpă de porc la cuptor. Comod È™i sănătos! Câțiva căței de usturoi înfipÈ›i în carne, dată la cuptor È™i la revedere. Știi, Mariana, stau È™i mă întreb de ce nu ai învățat tu să faci mâncare până să te măriÈ›i? Dacă nu te învățam eu, în afară de ouă prăjite È™i cartofi prăjiÈ›i alături de clătite, nu È™tai nimc. -Ce, tu te-ai însurat cu o bucătăreasă? Ia mai lasă-mă în pace că fac un duÈ™, mânânc ceva È™i plec că am o activitate cu studentele... După ce a ieÈ™it din baie Mariana a întrebat unde este copilul. -E la bibliotecă! -Sigur, laÈ™i copilul de capul lui, nesupravegheat, aÈ™a cum ai fost tu când erai mic È™i uite ce ai ajuns. -La bibliotecă ajunge doar cu un mijloc de transport. Autobuzul o ia din faÈ›a blocului È™i o lasă în faÈ›a bibliotecii. Nici acolo nu este nesupravegheată. Doamna Doina, bibliotecara, mă cunoaÈ™te bine È™i pe Floricica o iubeÈ™te mult. -O fi È™i aia o curvă! -Mariana, când ai citit ultima dată o carte? -Băi băiatule, mă laÈ™i? Și ce, dacă tu citeÈ™ti È™i scrii poezii înseamnă că eÈ™ti vreun zmeu? Eminescule, viaÈ›a e pă bani, băiatule, pă bani! Nici măcar când ai avut È™ansa să te È™tie lumea È™i să ieÈ™i la radio, poate ajungeai È™i tu un cineva, nu ai fost în stare. Numai tâmpenii în capul tău. Tâm-pe-nii! După ce a mâncat È™i È™i-a spălat farfuria Mariana s-a îmbrăcat civil È™i a ieÈ™it pe ușă în viteză: -Poate că întârzii, nu mă aÈ™teptaÈ›i. Să faci baie copilului. Floricica a venit de la bibliotecă. Soneria l-a făcut pe Mihai să tresară. FaÈ›a albă încadrată de o aureolă de păr creÈ› È™i negru îi dădeau aerul de Cupidon pus pe È™otii. -Sărutmâna, tătic! A venit mama? -A venit È™i a plecat la o activitate cu studentele. -S-o crezi tu! Eu cred că are întâlnire. Tata, nu mi-ai spus când divorțăm? -Toate la vremea lor. Va trebui să È™tii că indiferent de ce se va petrece tata te iubeÈ™te foarte mult È™i să È™tii că divorÈ›ul nu este o moarte. Mariana rămâne tot mama ta, la fel bunica, străbunica È™i mătuÈ™a ta, Cornelia. Floricica s-a apucat să-i turuie povestindu-i ce ascultase la bibliotecă. Aparent, Mihai asculta cu atenÈ›ie, pe când gândurile nu-i dădeau pace. „Și să presupunem că nu voi primi copilul la divorÈ›, ce percepÈ›ie poate avea o fetiță despre viaÈ›a în societate când ar creÈ™te într-o familie compusă exclusiv din patru generaÈ›ii de femei singure? „ Pe seară bunica copilului a dat telefon rugându-l pe Mihai să lase copilul câteva zile la ea. „Și de ce nu? Răsfățul pe care-l practică bunicii este o adevărată binecuvântare pentru copii... Acum, cât mai are bunici... „ -Da, mamă, È›i-o aduc mâine. A doua zi de dimineață, când s-a trezit, a văzut că Mariana dormise în sufragerie în timp ce el cu Floricica au dormit în dormitor. -Mariana pregătise cafeaua iar pentru ce mică o farfurie cu un ou prăjit È™i o feliuță de caÈ™caval. -Am înÈ›eles că ai vorbit cu mama ca să lăsăm fata câteva zile la ea. -Da, ai ceva împotrivă? -Nu, la mama, nu. La mă-ta nu se punea problema! Tonul agresiv devenise o notă comună. „Oare mai există vreo È™ansă ca această femeie să devină mai caldă, mai concesivă? Oare aÈ™a a fost dintotdeauna? Probabil da dar la începutul căsniciei încă nu-È™i arătase toate acele trăsăturide caracter. Se spune că dacă doreÈ™ti să cunoÈ™ti un om ar trebui să mănânci un sac de sare alături de el dar la final vei constata că nu e deajuns. „ Mariana a îmbrăcat fata frumos È™i dorea să plece la mama ei. -Credeam că mergem împreună... -Ce să cauÈ›i tu la mama mea? Du-te la mă-ta, la tatăl tău, la È›iganii tăi. A doua zi , la serviciu Mihai era frământat de tot felul de gânduri privitoare la divorÈ›. LiniÈ™tea nu era atinsă decât de foÈ™netul ziarului larisei È™i de câte un claxon solitar ce răzbătea din stradă. Telefonul era pe masă la contabilă. -Alo, lieul metaloglobus....da , imediat. -Șefu, un bărbat, e pentru tine. -Alo, da, bună ziua. Colonelul pandrea... -Să trăiÈ›i! -Măi băiatule, È™tii raportul nedatata pe care mi l-ai lăsat pentru tovarășul ministru... -Da. ÃŽl È™tiu. E mult de atunci dar îmi amintesc. -Am să-È›i dau o veste.... Inima a început să bată rar È™i apăsat aruncând un val imens de sânge în creierul lui mihai. O încordare a întreg trupul îl transformase aproape într-o statuie. -Nu ai să sări în sus de ce veste am să-È›i dau... Nu ai să sări în sus o dată ci ....de mai multe ori. ÃŽncepând cu întâi decembrie Ministrul Apărăriia semnat ordinul de rechemare a ta în rândul cadrelor active ale Ministerului Apărării NaÈ›ionale, eÈ™ti din nou ofiÈ›er activ. Mihai a scultat atent, a mulÈ›umit È™i a închis telefonul. S-a aÈ™ezat calm la birou , a tras sertarul È™i a continuat să citească. ÃŽntr-un târziu Larisa l-a întrebat: -Șefu, spune o vorbă. Ce È›i-a zis colonelul ăla la telefon? Mihai, cu o privire profund mirată o privea pe Larisa È™i nu înÈ›elegea ce-l întreabă. -Care colonel? -Adineauri ai vorbit la telefon cu È™eful de cabinet al ministrului. InhibiÈ›ia de stingere năvălise impetuos în tot creierul lui Mihai. Nu-È™i amintea absolut nimic. Poate că era o măsură de protecÈ›ie a organismului, o stavilă în calea unui dezastru emoÈ›ional È™i fizic. -Cu cine spui că am vorbit? Larisa i-a repetat cu răbdare: -Dacă nu mă crezi, sună-l tu! Mihai s-a ridicat în picioare È™i resimÈ›ea un tremur în tot corpul- -Alo, cu tovarășul colonel Pantea. -El este! Ce poveste Mihăilescule? Vrei să È™tii numărul ordinului tovarășului ministru? Scrie! MC 877 din întâi decembrie. Vrei să-È›i citesc tot ordinul? -Nu, m-am lămurit. Tovarășe colonel, vă mulÈ›umesc din tot sufletul. -Mihăilescule, ai luptat pentru demnitatea È™i onoarea ta de militar È™i asta nu e puÈ›in lucru. Dacă aveam măcar un dram de îndoială în ceeace te priveÈ™te azi nu erai din nou ofiÈ›er activ. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate