poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3773 .



Un om norocos
proză [ ]
fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Octavian_Paler ]

2015-09-12  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Gheorghe



4 noiembrie

Am fost nevoit să plec de la un dispensar și încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni.


10 noiembrie

N-am văzut până acum un om pus în cămașă de fortă. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l au biruit.


12 noiembrie

Simt din nou că mi-am greșit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi nevoiți să mă vâre și pe mine în cămașă de fortă. Nu, nu trebuia să ma fac doctor. Blestem ziua în care am părăsit iluzia muzicii pentru mirosul de acid fenic. Ceea ce e cel mai rău. Am ajuns să detest și suferința. Când văd un om care suferă, întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sunt într-o seră, sunt într-un spital, și încă într un spital de nebuni, că am o profesie nobilă și trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit, ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă, și unitatea, minunea se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare om vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe lina frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un rău soldat. N-am destul curaj să mă uit la un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte, îmi vine să-i vâr pe toți în cămașa de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara, când mă duc să mă culc, sunt zdrobit. Dacă aș fi un om serios, mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zâmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc în loc să urlu. Dacă aș urla, probabil m aș liniști. Aș avea, în sfârșit, un somn bun. Dar așa, zâmbetul mă obosește. Mă distruge. Voi intra într-o cămașă de forță zâmbind.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!