poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3336 .



Anotimpuri din alt timp (4)
proză [ ]
(Vacanțe la timp)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2005-04-27  |     | 



Nu pot lăsa caii-n zăpezi, le-ar îngheța zborul apoi mai înalt, țurțuri s-ar face galopul și aș ninge cu umbrele lor nechezând a viforniță. Albi de-ar fi, numai albi, și tot i-aș alerga spre neguri să mi le presare cu lumini abia sidefii, să pot găsi calea-napoi spre azur.

I-aș adăpa în lacuri neumblate de pești, doar nuferi pe-alocuri, căutând primăveri în cabane de melci. Roșcate plete mai au visele, când melcii se rostogolesc a ploaie peste vernil de muguri. Îți amintești când ne pășteam iluziile în roz?

Praf de piatră cenușie mie, nu, nu, nu. E nedrept să culegi din amurg doar urme de colb, căluții de mare s-ar răsturna la picioarele mateloților urlând a-nserare. Nici vara nu s-ar mai trezi din somn veșnic, umbrele s-ar cățăra pe-o geamandură cântând melancolic din harpă. Și nu ar mai fi oranj nici măcar soarele. Te rog, lasă-mi aprinse chibriturile doar, miroase a piersică strivită-n picioare de-o căprioară rebelă, în vale.

Castelul își împietrește ieșirile spre mare. Se spune că legendele stau la taifas în fața șemineului anilor ce vin. Eu le-aș pieptăna un pic cosițele brune, să mă îmbrac în ele o secundă. Cred că mi s-ar ridica spre cer abanosul făcându-mă noapte în toamnă. În toamna nașterilor și a rodirii, mereu se ridică un înger negru, nu ai știut vreodată semnul?

Mă cheamă sentimente, mă iartă cuvinte, mă alină topiri de ghețari, curgătoare peste suflete vii. Te uită mirări în cafea cu aromă de mentă, scorțișoară nu am să presar peste plecarea din zori. Cântul codrilor în argint de flaut îți aduce aminte de cavaleri străbătând bravi zâmbetele eterne ale fecioarelor-iele. Tărâmuri pe care fiecare clipă e o vacanță trăită la timp.

Anotimpurile mele nu mai au umbră. Se spune că a înmugurit lumina la fiecare secundă. Prinde-o din urmă!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!