poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i aÈ™a departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-09 | |
Dragii mei,
Cea de a 34-a carte mi-a apărut, în această luna, febr.2023, la Editura Stellamaris din Franța, (ediție în lb.franceză), în traducerea dnei Amalia Acostachioaei Achard căruia îi mulțumesc din tot sufletul pentru darul de preț oferit din toată inima! Mulțumesc și editorului Michel Chevalier , un om deosebit iubitor a tot ceea ce este bun și frumos! *** Ultima noapte cu tata nu am aflat niciodată de ce tata plângea în somn și de ce își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție noapte de noapte poate că mamei i-a șoptit înainte de a stinge lumina când îi cosea buzunarele găurite de timp de câte ori îi săream la gât seara înainte de culcare lăcrima și în răstimpul dintre lacrimi mă strângea în brațe dar niciodată nu mi-a spus te iubesc îi tremurau mâinile și vocea ori de câte ori încerca să-mi vorbească și deseori își schimba vorba cu o întrebare ai mâncat… în ultima seară când ar fi trebuit să-l văd cu mâinile așezate sub cap avea mâinile încrucișate peste piept și dormea dimineață când am dat fuga la patul lui să-l trag de mustață ca de fiecare dată mama m-a așezat pe genunchi mi-a luat capul între palmele ridate de timp m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când tata și-ar fi continuat somnul tatăl tău s-a dus să-l întâlnească pe Dumnezeu și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu îi vei ține locul (Varianta:lb.română) **** Traduction par Amalia ACHARD Teodor Dume La dernière nuit avec mon père *** La dernière nuit avec mon père Je n'ai jamais su pourquoi papa pleurait dans le sommeil ni pourquoi il gardait ses mains croisées derrière la nuque toujours dans la même position chaque nuit, peut-être l'a-t-il murmuré à ma mère avant d'éteindre la lumière pendant qu'elle cousait les poches percées du temps ?... à chaque fois que je m'accrochais à son cou le soir avant de nous coucher ses yeux devenaient humides et dans l'espace d'entre deux larmes il me serrait dans ses bras mais jamais il ne m'a dit qu'il m'aimait ; ses mains et sa voix tremblaient dès qu'il essayait de me parler, souvent il s'esquivait par une question : as-tu mangé ?... cette nuit-là , la dernière, quand j'aurais dû le voir les mains croisées derrière la nuque, elles étaient croisées sur sa poitrine et il dormait. le matin quand j'ai couru à son lit pour le tirer par la moustache comme d'habitude ma mère m'a posé sur ses genoux, a pris ma tête entre ses mains ridées par le temps, elle m'a regardé dans les yeux et m'a chuchoté comme si mon père dormait encore : ton père est allé rencontrer Dieu et m'a chargé de te dire que tu prendras sa place. *** La poésie de Teodor Dume est une révélation de l’âme, de ses sources les plus intimes. Daniel Luca
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate