Dar ce-i cu această cetate
Cuprinsă de-o grea agonie ?
Pitarul franzele nu scoate
Tiparnița n-are hârtie

Nici prunci nu mai scaldă-n havuze
Nici turnul cu ceas nu mai bate
Asfaltu-i cu sânge pe buze
Dar ce-i cu această cetate ?

De ce-a-ncremenit deodată
Ca-n vechile poze pictate ?
Poștașul prin ea nu se-arată
Să-mpartă scrisori așteptate

Vreo molimă poate c-aduse
Cu ea doar pustiu și pierzare
Și soarele-n grabă apuse
Și cerul se scurse pe zare

Nici abur de gând nu rămase
Nici urmă de cea vietate
Nu mișcă prin sumbrele case, -
Dar ce-i cu această cetate ?

Nu-i nimeni cumva ca să știe
Și nimeni să-ntrebe nu este
Tiparnița n-are hârtie
Să scrie ciudata poveste

Poștașul cu tolba lui mare
Din drumu-i deloc nu se-abate
S-aducă măcar o scrisoare
Cuiva din această cetate

Pitarul nu scoate franzele
Copiii, pe străzi, nu se-arată
Prin turnul cu ceas umblă iele
Nici vântul nu vrea să mai bată

Dar ce-i cu această cetate
Pierdută prin ierburi gălbui?
I-i gândul de piatră sau, poate
Această cetate nici nu-i ! ...