Trecea-n negru, – lungă fustă
părul negru, de tăciune
trupul ei ca de mangustă
vălurea cu sfiiciune

Înger negru,-n preumblare …
oh, ce trist păru-i se frânge
peste umeri de-nnoptare
peste negru cuib de sânge !

A fost har ? a fost părere ?
a fost sadic trup de divă ?
… ci trecea printre himere
într-o stranie derivă

De la geam priveam făptura
i-aÈ™ fi dat un semn de-a fire
vrui să strig, dar, strâmtă, gura
s-a-ncleștat în nesimțire

Ea trecea, trecea-n tăcere
păru-i negru, neagră fața
o priveam din geam cum piere –
geamul spart și spartă viața…