Am dat un ban femeilor ușoare
Și am pătruns în carnea lor puhavă.
Am deșertat o cupă de otravă
Pe rostul zilei, unde viața doare.

Am rupt odgonul prins de trista-mi navă
Lăsând-o să plutească în uitare
Și-a eșuat pe țărm pustiu de mare
Fără catarg, o jalnică epavă.

Pe mulți i-am înșelat vânzând cu arta
De-a amăgi un vreasc în loc de pom
Și le-am deschis cu viclenie poarta

Jurând că priciul casei e un Dom.
Sunt om pe dinafară, asta-i soarta,
Dar înăuntrul meu sunt oare Om ?