Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul ?
În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?

Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Și din căuș de patimi apă vie,

Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană pe un nou altar.