Există un delict iubind tăcerea
Și-o vorbă mârșavă ce se rostește.
În jur sudalma cuget cast gonește
Fonemele își recompun puterea.

Silaba spadă-njunghie câinește
Pornind desfrâul, provocând durerea.
Rostirea fără ritm frânge plăcerea
Și umbra unui zbor o pârjolește.

Mai bine-i sorb tăria într-o rimă
Și nu condamn pe cel nevinovat,
Nu îl rănesc cu vorba anonimă

Și nu îl judec eu pe judecat.
E clopot pur cuvântul. Ce sublimă
Tăria lui de bronz neprofanat.