La colț de lume poftele-și revarsă
Femeia ce plăcerii se supune
Cerșind o clipă care-n pat să sune
Ca o-mpletire de sublim și farsă.

De mă gândesc că în curând apune
Și nurii ei în colb de timp îi varsă,
Că va pieri cu sărutarea arsă
A unui chip cu zâmbet de cărbune,

Ar fi destul să nu o dau uitării
Cu ignoranța de aed flămând,
Retras de ani în praful nepăsării.

Dacă privesc,cu sufletul arzând,
Cel mai năvalnic chip al desfrânării,
În castitate îl preschimb, cu-n gând.