poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i aÈ™a departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-03 | | Înscris în bibliotecă de serban georgescu
Sunt tintuita in cuie
pe crucea poeziei mele pentru a implini o prezicere pentru a infaptui un ideal vazduhul, fluviile si muntii m-au ales, cerandu-mi sa-mi asum sacrificiul acesta din care nu se poate iesi victorios. Astfel imi pun inima in palma si o ridic sus inima bombardata de atatea ori de durere si bucurie inima care de manie sau de speranta s-a crispat ori s-a marit, la nesfarsit inima care pentru libertate si mandrie s-a tot slefuit si a luat transparenta rubinului inima mea care din toate unghiurile revarsa o lumina de curcubeu Dar sunt sfarsita mamico Lasa-ti palma pe fruntea mea de jaratec. Am daruit floarea dezamagirii desi ea a fost dispretuita, calcata in picioare am daruit intaia candoare cu toate ca ea a fost profanata acoperita cu norii negri ai indoielii curata si rusinata imi intind bratele si-i implor pe toti cei care s-au indepartat sa se intoarca nu imi ascund slabiciunea pana si onduleurile parului meu negru au devenit o parte a acestei lumi camera rosie, batranul bananier si farul din golf in ochii mei s-au prefacut in cuvinte si cuvintele au nascut sunete rabufnind in cele patru zari ca niste talazuri pentru a infiora inimile ramase reci pana astazi. Dar sunt sfarsita mamico, Lasa-ti palma pe fruntea mea de jaratec. Razele soarelui ma mangaie prelinse peste umerii mei slabi vantul si ploaia ma macina asprindu-mi chipul fraged sunt tintuita in cuie pe crucea poeziei mele aplauzele in cor sa cada ca o ploaie de stele pe langa trupul meu vulturul sfant ce-a pogorat din ceruri sa-mi ciuguleasca zilnic maruntaiele eu nu-mi mai apartin sunt o parabola un ideal si chiar daca am sa ajung de piatra vietile devenite fericite prin cantul meu se vor deschide la ferestrele acoperite cu o suta de obloane iar pasarile si fluviile primaverii vor fi exuberante Desi ma simt sfarsita, mamico sprijina-ma sa pot sta dreapta-n linia intai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate