Din ciclul "Ambarcațiuni"


S-a răzvrătit iar marea cu valurile-n coapsă,
cu alge deșirate-n păr - umbre ca argintul
de o furtună spun că este timpul.
Pe creste, cu mărfurile-n cală
feluca ține malul.
Cu buzele crăpate de vânturi ori de sare,
marinari cu ochi-n zare
între două destinații scrutează-n depărtare.
S-a lăsat de liniște-n catarg
valurile molcomite de copastie se sparg.
Luna rotunjită plină de ispite din înalt
plonjează printre înțelesuri.
Iar se-nalță velatura albă ca năluca
să ia în piept curenții cu zorii dimineții
din mărul lunii părăsit de noapte
mușcă-n plin iuțindu-și mersul viu,
feluca.