să urcăm amândoi în carusel, iubita mea, să urcăm
să tăiem toate funiile care ne curg pe mâini ca niște
râme clonate cu două capete două guri două șiruri de dinți
să ne urcăm în carusel și să luăm fericirea de la capăt
s-o înnodăm în jurul gâturilor noastre ciuruite de bacterii
ca pe niște fulare de mătase ca pe niște săbii de borangic
să-i îndesăm durerii în ochi, iubita mea, degetele noastre flămânde
ca într-un spital improvizat răniții din războiul celor două roze
nu mai privi înapoi cine mușcă țărâna moare de pustietate
cine plătește la stația terminus putrezește brusc ca într-o
lungă și rece bortă prin care umblă păienjeni cu fălci și macete

dar

să urcăm în lună, iubita mea, să ne tragem peste piepturi
o piele oțelită de flamingo tu spărgându-ți smalțul dinților
eu desenându-mi harta marilor canioane direct pe obraji cu
lama de bărbierit sărută-mă și taie-mi venele, iubita mea
am învățat cântecul ăsta cândva împletind corzi de iederă
pe sub râpa aceea gălbuie unde vânam vrăbii în somn
mai târziu
mai târziu
mai târziu
și iată depărtarea și numele șterse și praful așezat pe amintire când
tu erai un plic aniversar cu hârtie velină și frumos zimțată pe margini
îți desenasem un caiet cu iarbă și tu l-ai luat și ai inspirat răcoarea
și ai întrebat surprinsă de naivitatea desenului unde este unde este
floarea mea de mușcată unde este floarea mea de mușcată unde este
floare mea de mușcată oh brațele tale punând întrebări senzuale


dar

sa ne urcăm în dumnezeu, iubita mea,
si să
aprindem
luminile
căci moartea se dă în carusel cu inimile noastre înspăimântate
de vertij