Priviți-l, e minutul care tocmai a trecut
Desprins din carnea timpului rămas
Nu-l simt nici eu, nici tu. Nu ne-a durut.
Așa se scurge viața noastră ceas cu ceas.

Pe temele lumești, de omul cel de rând
Adesea scriu, mereu mă regăsesc
Mă urc ades dar mă cobor plângând
Când simt cu sufletul că mai greșesc.

Poate sângerez din plin de gânduri
De clipele din urmă, de cele ce-or veni
Toate le transform în mari frământuri
Același e finalul: în moarte vom păși...