Eu am pornit din matca Tisei
cu moșteniri neînfrânate,
gonind cirezi de vise oarbe
din splendida păgânătate!

Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
într-o sălbatică strigare,
când eu tăcut și singuratic
căutam o armonie mare…

Robust Apollo de la țară,
haiduc în goana tinereții,
chemat de dragoste și cântec
loveam cărările vieții…

Azi nu mai am nici râs, nici glume,
nici dor de zâmbetul femeii...
M-au omorât evangheliștii,
apostolii și fariseii.