Petrecerea s-a încheiat,
luminile s-au stins.
Pierduți în liniștea nopții târzii
doar greierii se mai salută între ei.
Între mine și cel care râde
trece întâi o dorință,
la urmă albul înecat al lunii;
pe cer, un mort frumos
culcat pe-o parte.

Priveste, măi, altundeva!
Măi, maimuțoiule,
iepure alb, fără urechi,
ce ești!

Petrecerea s-a încheiat,
luminile s-au stins,
dedesubt insomniile se prăpădesc haios de noapte.

Doamne, cum să-ți spun,
tare aș vrea să mai medităm și la altul!