poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5357 .



Pan Tadeusz
poezie [ ]
Fragment, Cartea XII. 492-526

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adam_Mickiewicz ]

2008-10-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Adrian DUMITRU



[..]
492

Sar oaspeții; Notarul cuprins de groază tace,
Sări și Prezidentul în grabă să-i împace;
Pe Conte, Telimena de-o parte-l ia, spunând:
„Notarului, soție eu încă nu îi sunt,
De vrei să-mi stai în cale, vei fi răspunzător;
Răspunde-mi deci pe dată – și scurt, cuprinzător:
De mă iubești, și inima-ți este neschimbată
Ești gata de nevastă să mă iei și pe dată

500

Chiar azi, acum? Atuncea, logodnicul mi-l las!”
Iar Contele răspunse: „Femeie, ce-ai rămas
De mine neînțeleasă! Erai odinioare
Poetică-n simțire – și-acum, mi se pare,
Prozaică în totul, ajuns-ai ca să fii;
Dar ce înseamnă oare a voastre căsnicii,
Ce alta, decât lanțuri ce numai mâini unesc
Nu inimi? Mă poți crede, că sincer îți vorbesc:
Sunt totuși declarații făr’de mărturisiri,
Și sunt angajamente chiar fără-ndatoriri!

510

De-ar arde două inimi la cei doi poli din lume,
Ca stele ce vibrează, iubirea tot și-ar spune;
Poți ști? De-aceea poate pământul năzuiește,
Spre soare, însă lunii iubirea-și dăruiește
Privindu-se deapururi, și unul către altul
Pe cea mai scurtă cale fugind, străbat înaltul!
Dar tot nu-i cu putință să fie apropiate!”
Atunci ea-l întrerupse: „Destul cu astea toate!
Că doar eu nu-s planetă, ferească Domnul sfânt!
Destul cu astea, Conte, că eu femeie sunt;

520

De-acum știu ce-urmează: decât să trăncănești
De una și de alta, mai bine-i s-o sfârșești.
Acum ia seama: dacă mai suflu un cuvânt
Logodna să mi-o tulburi, îți jur pe Domnul sfânt,
Cu unghiile acestea mă și reped la tine
Și…” Contele răspunse: „Nu, nu mă voi aține
În calea fericirii ce doamna și-o alese!”

[în românește de Miron Radu PARASCHIVESCU, București, E.S.P.L.A. 1956]

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!