poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i aÈ™a departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-16 | | Înscris în bibliotecă de Silvia Goteanschii
Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat. Era foarte frumos. Ca la razele röntgen I se vedea în trup poezia. Poezia nescrisă de frică. "Sunt nebun" - a rostit. De altfel știam Lucrul acesta din prefețele cărților, Dar el își purta nebunia ca pe-o parolă De intrare în noi, ca și cum ar fi spus: "Mă răscumpăr astfel De lipsa-adevărului din poemele mele. E prețul imens. Vin spre tine. Primește-mă!" Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici! "Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse - Simțindu-mi pe trup Cămașa păroasă care se-aprinde ușor. Odaia mea avea ochi de călugări ferestre Și-n loc de uși, lipite una de alta, urechile lor Și șoarecii ieșind din borte erau călugări, Și noaptea păsări uriașe-n sutane-mi cântau. Tu trebuie să înțelegi..." Și cu degetu-ntins Îmi arată în trupul meu poezia, Poezia nescrisă... Dar eu am țipat: Pleacă de-aici!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate