poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3091 .



nu știi niciodată în ce aluneci, în ce timp
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2008-07-27  |     | 



desigur era de la mișcarea continuă a crengilor, vuietul, sau claxoanele asurzitoare, un risc de accident la intersecție, ai traversat bulevardul în alt ritm, același loc unde privirea s-a desprins lent de celălalt, în altă amiază, acum se întâmplă altceva, se alunecă, suprafețele tot mai lucioase, intri, oamenii își beau, după fast love-fast life, cafeaua, se prefac liberi, destinși, privirile, strecurate printre solduri treizecilasută-șaptezecilasută, ating o femeie. ea caută alt loc, nu înțelege de ce a intrat astăzi pe ușa aceea, cândva era deschiderea spre parc, un rond larg de trandafiri, erau altfel pașii, nu un mozaic alb, neted, pe care aluneci la fel de ușor și tu, ești ca ceilalți, fast-memory, și ștergi rapid. secusă, pereții se întunecă, deasupra cerul văzut prin sticlă - mami nu-i așa că acum camera mea e în cer? - nu, e doar bleu, e doar bleu, taci cu prostiile. difuzoarele sunt prea aproape, sau te năucesc sunetele, vocea ascuțită acoperă vocea calmă din amintire, încetinești pasul, imaginea din vitrină nu te arată pe tine, e o siluetă împărțită în două, o parte pe marginea lacului, râde, râde, râde, o rochiță vișinie plină de noroi - nu-s bune rotilele mami, îți iau pământul de sub tălpi - ține-te bine, ține-te, nu mai râde-ntruna. cealaltă se îndreptă spre terasă, ochii rămân pe biserica de lemn, acolo plutea cândva o rochie lungă, albă, azi doar respiri adânc, ai pierdut o iubire, sau ceva nu s-a putut opri din alunecare.


constanța, 27 iulie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!