îmbătrâniți amândoi oprindu-ne
pustiurile din noi se deșteaptă
mergem spre visul metalic răsunând
chiar poticnindu-ne de prima treaptă
adâncurile străbatem obosite în conștiințele noastre
de marea noastră de lacrimi clădit
acolo sufletele noastre se purifică în ascunzișul
în inima obosită de sentimente confuze
precum așteptările
ard în noi pustiurile
ne oprim la porțile Marelui Tot
prin liniștea albă îmbătrâniți amândoi
ideile trecute prin filtrul imaginii
să ne drămuiască
să ne lăsăm în grija lui și-acolo
din vechime o lumină răzbate ușor
își caută reprezentarea
redeșteptat e gândul
și idealul purificat
trecând pe lângă marele clopot al visului
l-atinsei ușor
în abisul gândirii tainice
și sunetele s-au răspândit
ea a fost ideea fundamentală
rămășițele ideii nereprezentate
continuu de-atunci eu caut
la fel de măreață dar mult mai senină
va transpărea din adânc o alta